Mᴀᴊᴏʀᴀᴛ ɪ̂ɴɢʀᴏᴢɪᴛᴏʀ -- 𝓜. 𝓨𝓰

[ ²⁰ ]

Intrăm pe rând în biroul directorului, eu fiind penultima.
Când intru înăuntru aerul este destul de apăsător, iar cărțile de pe rafturi miros a praf.
În încăpere nu sunt decât două scaune, unul în fața biroului și celălalt după birou. Sunt așezate atât de drept, iar peisajul arată atât de solemn încât simt cum mă cuprinde anxietatea. Uraganul de emoții este încă prezent în interiorul meu.

Nu cred că asta se va termina cu bine. Nu am intrat niciodată în probleme și nici nu vreau să încep să o fac acum. Mama nu este interesată de situația mea școlară atât timp cât mă descurc bine, dar atunci când iau o notă mai mică sau dacă, Doamne ferește, vreun profesor îi spune că am făcut ceva, mă bate atât de tare încât mă întreb dacă are sau nu sentimente. Oare crede că eu nu pot simți durerea?

Director: Ia loc te rog.

Mă așez și simt cum aerul devine din ce în ce mai puțin pentru mine.
Directorul se așează de cealaltă parte a biroului și mă privește de deasupra ramelor ochelarilor săi. Privirea lui mă analizează pentru a știi dacă poate sau nu să aibă încredere în mine.
Oftează apoi își reazemă bărbia de mâini și coatele de birou.

Director: Ai vreo idee ce este cu acel afiș?

Am din nou lacrimi în ochi. Al naibii să fi de uragan de emoții!
Îmi ia mai mult efort să respir și mă simt ca în spațiu aici.

Eu: N-Nu, habar nu am cine ar fi putut să facă asta și de ce. Nici măcar nu este adevărat. Acum toți se vor amuza pe seama mea din cauza acestui lucru.

Director: Nu plânge Yura, mă voi asigura personal că nu vor face asta. Chiar nu ai idee cine ar fi putut să o facă?

Dau din cap negativ, simțind cum lacrimile de înainte de usucă și alte lacrimi fierbinți curg în locul lor. Mă doare capul, mă ustură ochii și mă doare în piept. Simt că nu pot respira, iar capul îmi vâjâie și sunt foarte amețită.
Încep să respir adânc și sacadat, ba chiar îmi aud inima bătând nebunește.
Nu pot respira...

Directorul observă asta și strigă după ajutor, dar nu aud nimic din ce spune pentru că simt cum trec ușor dintr-o lume într-alta.

Yoora

Acum stau în scaunul directorului. Ce crede omul ăsta? Că mai am chef să stau aici când prietena mea este la spital? Mă doare fix undeva de faptul că sunt în pericol de a fi exmatriculată. Vreau să văd dacă Yura este bine.
Îmi pun mâinile în sân și îl privesc încruntată, dar el nu bagă asta în seamă. Moș idiot... îmi vine să îi rup și cele câteva fire de păr pe care le mai are în cap, plus barba aia ca de popă!

Director: De ce ai bătut-o pe Mina? Este nouă în școală, ar trebui să o ajuți să se simtă aici ca acasă, nu să o bați măr.

Eu: Fata aia este o scorpie, eu o cunosc mai bine decât o cunoașteți dumneavoastră, deci nu mă contraziceți.

Director: Ai grijă la limbaj și nu mai fi obraznică Yoora. Orice ar fi făcut, chestiile astea se rezolvă în afara școlii, nu în incinta acesteia. Dacă vroiai să te bați cu cineva, puteai să o faci acasă, aici nu acceptăm asemenea comportament.

Eu: Ați terminat? Aș vrea, dacă se poate și nu cer prea mult, să merg să îmi vizitez prietena la spital, să știu dacă mai respiră sau nu.

Director: Am zis să nu mai fi obraznică. Da, înțeleg că Yura este prietena ta și că în momentul ăsta ai vrea să te duci să o vizitezi, însă nu te pot lăsa să scapi nepedepsită. Primești 3 ore de detenție. O voi suna pe mama ta și îi voi spune să vină să te ia atunci.

Eu: Nu îmi puteți face asta!

Director: Ba chiar pot și o voi face. Îmi pare rău, dar nu ar fi corect față de biata Mina dacă te-aș lăsa să scapi basma curată.

Îmi face semn spre ușă să ies din biroul său, iar eu mă ridic aproape dând cu scaunul de pământ și ies val-vârtej din birou.
Dacă tot ține atât la biata de Mina să se ducă să o pupe în fund! Oricum i-ar face plăcere să mai aibă un pretendent în urma ei. Ahhh, îmi vine să o strâng de gât pe scorpia aia! Yura are nevoie de mine, iar eu trebuie să stau în nenorocita de detenție din cauza directorului meu idiot!

Intru pe ușa sălii de detenție și realizez că sunt singura ce are detenție astăzi. Minunat! Voi simți că trec o mie de ani până voi ieși de aici și voi putea să o văd pe Yura.

Prof: Așează-te te rog.

Mă pun în ultima bancă lângă fereastră. Măcar așa voi putea privi pe fereastră și poate timpul va trece mai repede. Ugh, îmi vine să îi dau pe toți cap în cap!
După o oră, aproape că ațipisem când aud ușa se deschide. Îmi îndrept privirea către ea și îl văd pe Jin intrând înăuntru cu un rânjet pe față. El ce caută aici?

Prof: Ne bucurăm să vă avem în gazdă Kim Seokjin, ia un loc.

Se îndreaptă către mine și se pune pe locul liber din aceeași bancă cu a mea.

Eu: Ce cauți tu aici? Și în plus, cum de ai ajuns la detenție?

Jin: Mi-a fost dor de tine, așa că am pus tot săpunul de la baie pe podelele de pe holuri. Tu cum mai ești?

Eu: Ca în iad. Mă plictisesc de moarte aici.

Jin: Păi...poate nu ar fi trebuit să o bați pe Mina.

Cum să nu fac asta când era toată peste el? Doar nu era să mă duc acolo a să îi salut apoi să îi spun că e bine ceea ce face, să continue, apoi să plec și să le dau intimitate?

Eu: Mă bucur că am făcut-o și nu regret absolut nimic.

Jin: Păi... îmi place că ai putut să o bați pentru mine, dar nu îmi place când ești violentă. Ar cam trebui să te pedepsesc eu însămi pentru asta, știi?

Ce? Obrajii îmi devin roșii ca trandafirii. Noroc că am fața cufundată în brațele pe care le am puse pe bancă. A început în forță, ce pot spune? Dar asta nu înseamnă că eu o să mă las mai prejos, până la urmă... sunt Yoora nu orice altă fată din liceul ăsta în de idioți.

Eu: Nah, prefer să stau închisă aici în carcera asta.

Jin: Știi, îmi place că ai devenit geloasă, însă vreau să știi că singura fată cu care aș avea cu adevărat ceva serios ești tu, deci nu ai motiv de îngrijorare. Te voi aștepta până când te vei hotărî. Știu că nu mă placi, dar oricine poate spera,nu?

Decid să ignor din nou declarația lui de dragoste și oftez trecându-mi o mână prin părul oricum ciufulit.
Apoi mă întorc către el cu in rânjet întipărit pe față.

Eu: Auzi, nu vrei să ieșim de aici?

Jin: Sigur, ce ai de gând?

Directorul și nimeni din lume nu se poate pune cu mine. Voi ieși de aici și îmi voi vizita prietena fie că moluștele astea mă vor lăsa sau nu. Le arăt eu cu cine au de-a face.

××××

Capitol needitat, scuzați greșelile 💞