lacrimile mele curg pana in esofag si se lipesc intr un pandantiv transparent in care arunc chipsuri si carne prăjită. unele se prind în sferă, altele nu. si acelea din urma devin de obicei sclipiciuri si abtipilde blocate pentru totdeauna în unul din dulapurile mele maro
pur si simplu imi e frica sa mă dezbrac de această coajă groasă de portocală.
simt o putere în mine frântă pe hârtie și strivita într o dâră verde de creion pe care de multe ori mama o ținea în palmă
acum pielea ei e brăzdată pentru totdeauna de lumina unei comete__________
Nuj pictoru
CITEȘTI
portocala vieții mele
Poetrydespre textile sau alte chestii care prind forma unei lovituri în genunchi zeama care se rotește pe un ax pana ma strivește 18-19