un soare mestecat de măselele mele
care se sparge în firimituri metalice e tot ce pot sa numesc casă
pe un câmp pârjolit as fi vrut sa te întâlnesc
sau la gura unei ape vara când îți intră prea mult soarele in ochi si iarba e moale
încă mi te imaginez în tot felul de locuri și încăperi multe din ele familiare
doar ca imaginea ta nu mai exista asa cum o percep eu
tu ai rămas blocat în capul meu sub forma unei amintiri transparente și bucata asta de trecut e greoaie
culoarea turcoaz e greoaie mai ales când se lipește de tine cu forța unei comete
nu știu ce s a întâmplat cu mine nu prea mai pot sa scriu sa creez tot ce fac e sa ma plimb sub un curcubeu plapuma care prinde forma corpului meu nu într o imbratisare mai degrabă sub forma unui reproș
de ce nu poți doar sa fii fără sa ți strivească razele gingiile
CITEȘTI
portocala vieții mele
Poetrydespre textile sau alte chestii care prind forma unei lovituri în genunchi zeama care se rotește pe un ax pana ma strivește 18-19
