sunt blocat într un corp pe care nu l mai înțeleg
pielea îmi e străină
aracet întins pe carnea mea de la 12 ani, s a uscat deci de mult
doar ca de abia acum pot sa o decojesc
ca pe o portocala stricata și mult prea moale.
pica pe jos, se aduna într o gramajoara de sticlă care parca îmi vorbește:
ești urâtă. nu conții nimic important. nu ai fost niciodată albastru intens. ci doar o petala uscata de margareta. zdrobit de fluxul vertical al apei.
CITEȘTI
portocala vieții mele
Poetrydespre textile sau alte chestii care prind forma unei lovituri în genunchi zeama care se rotește pe un ax pana ma strivește 18-19
