ies din bloc
cerul e ciugulit de ace de fier
și o pătură imensa pe care de abia o observ îmi acoperă capul
ies din bloc
cel mai frumos lac metan pe care l am văzut vreodată a fost fața ta
încă ești în palmele mele
ies din bloc
iarba pe care stai emana o caldura ciudata
ca o amintire condusă de o molie galbena pe valuri verzi stravezii pana în adâncurile mele,
un punct plasat fix în centru mic și dens
o sclipire albastra pe care o pot numi suflet
CITEȘTI
portocala vieții mele
Poetrydespre textile sau alte chestii care prind forma unei lovituri în genunchi zeama care se rotește pe un ax pana ma strivește 18-19
