portocala vieții mele

🌱

imi sprijin pleoapele in libelule amortite (si mi cresc solzi pe încheieturi)
floarea din palmele mele este o groapa din metal,
un melc moale strivit în pumnii mei,
ciusmeaua din curtea bunicii din care beau cu sete,
o extensie a pielii albastre argintii in forma de rădașcă de care se agata firimituri de pâine.
rostogol ma duc la vale și ajung sa o conțin și sa o car in mâini pe fiecare deal alunecos și cărare galbena în fiecare încăpere în care ma sufoc.
muchia blocului e aproape transparentă în amintirea în care am am urcat pe acea scara roșie și ruginita
eu o sa fiu continutx de ciment și așezat într un bob embrional de albăstrică