Pasiuni trădătoare

Capitolul 19

Bryan

-Scumpule, pleci deja? întrebă lingușitor femeia.

Trupul ei gol, acoperit cu un cearșaf doar de la jumătate în jos era o pictură de artă, chiar și fiind acoperită formele ei apetisante se întrevedeau. Sânii ei mari și voluptoși erau neacoperiți, ademenind-ul înapoi în pat.

Bryan privi câteva secunde trupul gol al femeii cu o plictiseală rece în ochi, apoi se sculă întorcând-use cu spatele la ea. Ignorând invitația ei, în piele goală se îndreptă spre scaunul de alături și cu o mișcare de mână își  luă toate hainele. Părăsi camera aia de hotel fără să privească înapoi la femeia care și-a dăruit cu ușurință trupul său astă noapte. Bryan nici nu depuse nici cel mai mic efort să afle numele ei, pentru că nu dorea să afle numele ei, tot ce îl interesa la ea era doar trupul ei, de care bărbatul se folosise fără niciun regret.

În ultimi trei ani se folosea de femei doar pentru își satisface nevoile trupești, nu le reținea numele, nici chipurile. Se culca cu o femeie doar o noapte, după care nu își dorea să o mai vadă vreodată. Cu fiecare femeie care se culca își imagina că este ea, că pe ea o atinge, că pe ea o are sub el. În acești trei ani numărul femeilor care trecuse prin patul lui era uimitor, dar Bryan era indiferent, el își dorea doar să își satisfacă nevoia de Allison, care nu dispărea nicidecum.

Femeia îl acăpărase în totalmente, după trei ani de la dispăriția ei încă o visa, nu era zi când Bryan să nu se gândească la ea. Era conștient că ea îl ura, dar spera că chiar dacă a dispărut astfel, acum după acest timp trecut să îl iertat cât de cât. Spera doar că Allison era bine, oriunde se afla acum.
De multe ori o visa alături de un bărbat care o iubește și care se comportă bine cu ea, nu ca el, care sa comportat ca ultimul nemernic cu ea, astfel se scula în toiul nopții ud de transpirație și cu inima sărind-ui din piept. De la o vreme avea tot mai des aceste coșmaruri care se repetau seară de seară, de fiecare dată avea unul și același coșmar: Allison în îmbrățișarea unui bărbat înalt, frumos, care îi șoptea la ureche că o iubește, Allison la acea mărturisire se întorcea spre el cu zâmbetul pe buze și îl sărută, afirmând prin săruturi că îl iubește și ea.

Trecuse trei ani, trei ani de când Bryan nu își găsește liniștea, își dorea măcar să afle că ea este în regulă după cele întîmplate, că măcar ea este fericită și împlinită dacă el nu este.

Câteva zile după dispariția ei, tatăl ei își vânduse toate proprietățile pe care le avusese și își întoarse datoriile, inclusiv și ceea ce îi datorase lui Bryan, apoi dispăruse și el lăsând-uși soția și fiica într-o sărăcie lucie. Acestea locuiau în chirie în unul din cele mai sărace cartiere din Londra, fiecare din ele își luase un loc de muncă.
Bryan angajase pe cineva să le urmărească, căci spera că Allison va intra în contact cu ele, dar se pare că nu o va face niciodată pentru că trecuse deja trei ani și ea nu o făcuse. Nici tatăl ei nu era de găsit, Bryan pornise căutările și după tatăl ei cu gândul că poate tatăl și fiica sunt împreună, dar erau ambii de negăsit.

Zilele treceau, singura alinare a lui Bryan era munca, își petrecea zile și nopți în cazinourile lui, o lună se afla în Londra, altă lună se afla în Vegas.
Afacerile prosperau cu succes, dar nu îi aduceau nici o bucurie lui, simțea că tot ce făcea este în zadar. Simțea că retrăiește iarăși sentimentul de abandon și suferință pe care le-a trăit cu douăsprezece ani în urmă, numai că acum sentimentul de suferință era mai puternic, adăugând-use și sentimentul de vinovăție, căci el singurul era vinovatul de ceea ce se întâmpla cu el acum.

Simți puțină ușurință atunci când primi invitația la nuntă la prietena sa din copilărie Alexa, care peste câteva săptămâni avea nunta. Se bucură cu adevăratelea pentru ea căci după tot ceea ce au trăit ambii în copilărie măcar unul din ei merita să fie fericit.

În timp ce se îndreptă spre ieșire hotelului unde își petrecuse noaptea cu acea femeie, hotărî că este timpul să își viziteze vechea prietenă din copilărie.
Ajungând în stradă inspiră profund aerul răcoros al dimineții, ridică ochii în sus și privi cerul înrourat câteva clipe, astfel se simțea și el în interiourl lui înrourat și pustiu.

Cu pași încetiniți se duse spre mașină, unde Dave îl aștepta deja cu portiera deschisă, bărbații se salutară reciproc din cap, iar Brayan alunecă pe scaunul din mașină. În timp ce mașina își croia drum prin traficul din stradă, Bryan îl privi pe Dave prin oglinda retrovizoare:

-Fă toate pregătirile necesare, zise el, azi plecăm la New York.

Dave doar încuviință din cap fără să întrebe sau să zică ceva, dar Bryan era mulțumit de competența acestuia căci Dave de paisprezece ani este alături de el, în cele mai dificile momente din vița lui și mai puțin dificile, pentru asta Bryan îi era foarte recunoscător.
Bryan știa că Dave și ar fi dat viața pentru el, așa cum a făcut-o și el acum paisprezece ani în urmă.

La vârsta de optsprezece ani Bryan era un băiat înalt slab de felul lui, și mereu înfometat. Deja de la paisprezece se afla pe străzi, acolo și la întîlnit pe Dave care era cu an mai mic decât el, pe atunci Dave nu era namila care era acum, pe atunci era mai slab ca Bryan. Ambi sau împrietenit, hoinăreau împreună străzile în căutare de hrană.
Într-o seară  prin o întâmplare nefericită băieții fuseseră întâmpinați de altă gașcă de băieții de stradă, aceștia erau în total cinci la număr, pe când Bryan și Dave erau singuri.
Între ei sa iscat un conflict care sa sfârșit cu o bătaie. În timpul luptei un băiat înalt, făcut, cu părul roșu scosese un cuțit cu lamă lată și se năpusti asupra lui Bryan cu o privire ucigașă cu gândul de al înjunghia pe acesta. În acest timp Bryan era ocupat să se apere de loviturile ceilalți doi băieți, pe când încă doi se năpustiseră asupra lui Dave.
Dave pe parcursul luptei cu ceilalți doi băieți observase lama cuțitului care lucise în întuneric, în ultimul moment se eliberaseră de cei doi și se aruncă în fața lui Bryan, acceptând lovitura cuțitului asupra sa.
Ceilalți băieți văzând ce se întâmplaseră o luară la fugă care și încotro. Băiatul care a scos cuțitul, îl privise lung câteva minute pe Dave, de parcă reveni pe picioarele pe pămînt înțelegând ce făcuse, desfăcu mâna și aruncă îngrozit cuțitul din mână, care la atingerea asfaltului, scoase un sunet ascuțit. Roșcovanul o luă la fugă în direcția în care dispăruseră mai devreme prietenii săi.
Bryan îl prinse în brațe pe Dave în ultimul moment, când acesta încă un pic, dacă nu era susținut la timp cădea jos. Cu voia sorții în acel moment pe acolo trecea o mașină de patrulare, care imediat acționaseră la vederea celor doi băieții.
Dave a fost transportat la spital, după două ore în sala de operație scăpase cu viață și doar cu o cicatrice lungă în partea stângă a abdomenului său.
După acea seară nefericită, Bryan și Dave deveniseră nedezlipiți.
După trecerea acestor ani, bărbați încă erau încă într-o prietenie strânsă, chiar dacă Bryan îi propuse câțiva ani în urmă lui Dave să își deschidă propria afacere, acesta îl refuzase, astfel Dave era șeful pazei a lui Bryan de mulți ani.
Bryan avea încredere în bărbat ca în sine însuși.

Mașina înaintă prin șirurile de mașini pe stradă, pe când gândurile lui Bryan înaintară în trecut la femeia care îi furaseră inima, acaparaseră toată ființa lui odată cu apariția ei în acea seară,  cu trei ani în urmă care le hotărâseră destinul amândurora.
Chiar dacă ea plecase și dispăruse de trei ani Bryan era sigur că se vor revedea fiindcă  erau uniți prin firul nevăzut al sorții care îi va aduce împreună la timpul potrivit.