Pasiuni trădătoare

Capitolul 21

Bryan

Bryan de cum intrase pe ușă înlemni când recunoscu zâmbetul cristalin. Împietrit  de uimire, inima lui făcuse un salt în sus de fericire.
Bryan înaintă prin coridor cu ochi împăienjeniți. Când făcuse colțul se uită la silueta cunoscută, lacrimi îi inundară ochi, și le șterse în grabă în timp ce nu își putea lua ochi de la silueta ei, mult cunoscută. Femeia vorbea cu Alexa în timp ce gesticula din mâini.

Alexa când îl observă zâmbi și se porni spre el fericită de revedere. Femeia se întoarse și ea cu un zâmbet amabil pe față, dar în clipa când ochii lor se întîlniră ambii înghețară, zâmbetul de pe fața ei dispăru instantaneu. Ambii aflându-se la câțiva pași distanță se priviră câteva minute lungi de parcă numai ei ar fi existat în acea lume, în lumea lor plină de suferință și trădare.

Bryan nu se încumetă nicicum să își ferească privirea de la ea, stătea împietrit locului și o privea, în ochi ei văzu treptat surpriză apoi groază, zâmbetul dispăru complet de pe chipul ei de parcă nu ar fi fost acolo niciodată. Cu frică întipărită pe fața ei, femeia făcu instinctiv un pas în spate, văzând reacția ei la prezența lui Bryan înghiți cu greu, respirația sa se oprise pe câteva secunde. În tot acest timp Alexa îi privi ca într-un sfârșit să vină în fața lui și îl privească întrebător, femeia simțise pesemne tensiunea care plană în aer. Bryan clipi de câteva ori pentru a își reveni.

- Bună Alexa, zise el, se aplecă și o sărută pe ambii obrajii.

-Bryan cât mă bucur să te revăd! zise ea, zâmbind-ui.

-Felicitări cu logodna, zise el.

-Mulțumesc, mă bucur că ai găsit timp să vii la nunta noastră, zise ea.
Apropo de nuntă, îl apucă pe Bryan de o mână și îl trase după ea până ajunse în fața lui Allison.

Bryan își făcu curaj și privi femeia care îi bântuia visurile de trei ani, aceasta era palidă la față, iar ochii erau îndreptați doar spre Alexa.

-Bryan , fă cunoștiință cu organizatorea noastră, Allison. Ea este salvatoarea mea, zise Alexa strălucind toată.

Bryan făcuse primul pas, se rugă ca ea să nu îl refuze sau să se retragă, întinse mâna care tremură puțin.

-Bună, zise el, privind-o cu atenție, urmărind atent trăsăturile chipului ei își dădu seama ce dor ia fost de ea.

-Bună, șopti ea într-un final și întinse mâna ei care era tremurândă ca și a lui.

Când mâinile lor se uniră, când pielea ei fină intrase în contact cu pielea lui un fior trecuse prin Bryan, atracția de altă dată apăruse între ei. Ambii tresăriră de la contactul dintre ei ridicară ochi și se priviră câteva minute bune, ignorând-o pe Alexa care stătea și îi privea pe rând confuză când pe unul când pe altul. Bryan își trecuse ochi de-a lungul trupului ei, rochia de culoarea ochilor ei îi venea foarte bine, senzualitatea ei îl înnebuni ca și altă dată doar privind-o.

Clipele minunate petrecute împreună se perindă în fața ochilor lui Bryan, chiar dacă fusese puține și de scurtă durată, fuseseră cele mai scumpe din viața lui Bryan.

Încă ținând în palma sa degetele ei lungi, Bryan își permise să îi simtă căldura corpului ei, finețea pielea ei care îi lipsise atât de mult. Cu degetul cel mare o mângâie în palmă, Allison tresări, își ridică ochi și îl privi confuză și purpurie în obraji cu respirație precipitată.

Ar fi stat așa o veșnicie ținându-se de mână și privindu-se în ochi, dacă la un moment dat Alexa nu se mișcă și atrase atenția lor asupra ei. Allison își retrase imediat mâna din palma lui și făcu un pas un spate.
Bryan rămase locului și încă o privea zăpăcit complet de tumultul de emoții care îl luă prin surprindere.

-Alexa mă scuzi, am să plec, zicând acestea Allison se întoarse și plecă grăbită trecând în fugă pe lângă Bryan, mirosul parfumului ei îl izbi pe acesta, el se întoarse și o privi neputincios cum pleacă iarăși din viața lui.

-Allison...

Atâta reuși să zică Alexa doar atunci când se auzi sunetul ușii închise.
Bryan se întoarse și o privi pe Alexa care își îndreptă toată atenția ei asupra lui.

-Bryan? Ce dracu' ai mai făcut? îl întrebă ea furioasă.

Dar toate gândurile bărbatului era la femeia care doar cu câteva minute în urmă dispăruse pe ușă lăsând în urma sa mirosul ei de parfum ca și acum trei ani în urmă.

"La naiba! Nu o voi lăsa să dispară din nou."
Zicând acestea Bryan se duse către Alexa o cuprinse în brațele sale lungi, apoi o eliberă și o sărută pe obraji.
Aceasta nu se mișcase, doar îl privea cu ochi mari și gură căscată.

-Bryan?

-Scumpo, trebuie să plec, am de rezolvat o problemă.

Bărbatul se întoarse și fugi spre ieșire, coborî în fugă scările urmărind cu privirea cum un Mini Cooper ieși pe porțile uriașe din fier.
Fugi spre mașina lui urcându-se rapid la volan, cu privirea ațintită asupra celelalte mașini care se făcuse nevăzută din cauza distanței.

Cu sufletul la gură porni motorul și derapă cu speranță că o va prinde din urmă pe femeia care îi tulburaseră viața lui odată cu apariția ei. Dacă o va găsi și cu siguranță o va face, nu o va lăsa să plece niciodată.
Ar putea să afle adresa ei de la Alexa dar nu dorea să riște să nu o mai vadă niciodată, căci după teama ei la apariția lui exista șansa să îi piardă iarăși urma. În timp ce conducea ca nebunul pe străzi cu ochi ațintiți asupra mașini ei, Bryan se rugă ca ea să îl asculte când se vor vedea iarăși, va încerca să îi explice de ce se comportase atât de mișelesc cu ea trei ani în urmă și astfel poate va primi iertarea ei.

Lectură plăcută ❤️❤️❤️