Capitolul 25

3K 135 11
                                    

Bryan

"Doar pe tine scumpo te doresc!"

O dorea cu trupul și cu sufletul lui, de trei ani bărbatul o visa încontinuu. Imaginea trupului ei gol era încă vie în capul său, aroma pielii ei încă o simțea în nările lui. Era conștient că prin șantajul său nu o va atrage mai aproape de el, doar o va îndepărta mai tare de el.
Va fi nevoit să suporte consecințele acțiunilor sale numai pentru a se putea delecta măcar odată cu trupul ei, să își potolească foamea care îl măcina în interior zi de zi.

O privi lung și atent, închise ochi, nu mai suporta, căci nu îi scăpă durerea care se vedea în ochi ei.
I se frângea inima când o vedea în felul acesta. Ar fi vrut să o ia în brațe și să nu-i mai dea drumul niciodată, să o aibă lângă el pe vecie, dar nu putea face aceasta acum. Poate niciodată nu va putea dacă nu va acționa meticulos și nu repara lucrurile între ei.

-Ce? îl întrebă ea șocată, în ochii ei se citea uimirea.

-Ai auzit bine! zise el încet, privind-o atent.

-Ești nebun? Ți-ai pierdut mințile?

Durerea de pe fața ei dispăru instantaneu fiind înlocuită momentan de furie, ochi ei ardeau cu flăcări vezi.

-Cine mă crezi? strigă ea cu disperare.

Bryan oftă obosit, se întoarse cu spatele pentru a își aduna gândurile puțin, avea nevoie de un plan pentru a o întoarce înapoi în patul lui.
Sunetul pantofilor ei se auzi pe pardoseală până când se opri în spatele lui.

-Răspunde-mi la naiba? se auzi vocea ei nervoasă.

Bryan se răsuci de îndată, când o găsi atât de aproape de el simți un gol în stomac, sentimentul pierderii îl izbi iarăși cu forță, scuturându-l puternic.
Având-o din nou atât de aproape de el și fără să o atingă îl durea groaznic.
Se afla în fața lui acum ca o regină a răzbunării, emanând frumusețe și sexualitate, acaparându-l în mrejele ei feminine.

Bryan înghiți cu greu și își aplecă capul în jos și o privi, la întâlnirea ochilor lui cu ai ei, inima lui făcuse un salt în sus.
O dorea cu tot dinadinsul, știa că ar putea să o obțină cu ușurință, mai ales că avea toate resursele necesare pentru a obține ceea ce  își dorea, iar acum
o dorea doar pe ea. Chiar dacă era un bărbat fără scrupule și nemilos a hotărât ca în cazul ei va face o excepție, dorea ca ea să vină de bunăvoie și nesilită de el, astfel o va lăsa pe ea să hotărască momentul reîntâlnirii lor în pat, nu va mai repeta  greșeala de acum trei ani, când a luat-o împotriva voinței ei, răpindu-i virginitatea cu cruzime.

-Uite, vreau o seară cu tine și atât, zise el calm, sperând ca ea să dea crezare vorbelor lui fără să fie nevoit să aplice metode mai drastice pentru a o avea din nou.

-Adică? întrebă ea neîncrezătoare.

-Vei lua cina cu mine diseară, noi amândoi.

-Cina? Cina? repetă ea cuvintele cu aciditatea în vocea sa.

-Știu că mă vezi ca pe un monstru, dar vom cina la restaurant unde vom fi înconjurați de alți oameni. Să nu îți fie frică!

Ea ridică o sprânceană și îl privi cu neîncredere.

-Bine, știu că prin acțiunile mele ți-am demonstrat contrariul, dar acum voi proceda corect.

-Astfel?

-Ieri acestă decizie mi sa părut una corectă, astăzi sunt de altă părere, oftă el obosit și cu supărare în voce.

Allison nu zise nimic, doar era cu privirea ațintită asupra lui.

-Luăm cina și atât! zise el convingător.

-Bryan, nu înțeleg pentru ce? Pentru ce toate acestea? Pentru ce șantajul ăsta?

-Vreau să vorbesc cu tine, zise el, am nevoie să îți explic niște lucruri. Ieri seara nu ai dorit să mă asculți, trebuia să te aduc întru-un mod la mine.

-Nu! Ceea ce sa întâmplat cu trei ani în urmă vreau doar să uit, vorbise Allison cu durere în voce.

-Trebuie să vorbim, nu renunță el. Nu uita că de această întîlnire depinde viitorul firmei tale, zise el simțindu-i ura în privirea ei.

Ea ridică mâinile în aer, apoi le coborî resemnată în jos:
-Bine. Dacă iau cina cu tine astă seară, vei dispărea din viața mea odată și pentru totdeauna?

Bryan înghiți cu greu nodul din gâtul său, spusele ei loviră cu o viteză colosală, doar o privi cu tristețe și negă prin o mișcare din cap.
-Nu! Nu îmi cere această! Nu pot! șopti el.

Ea doar îl privi cu ochi mari, în timp ce lacrimile curgeau în râuri pe fața ei.

-Dar..

-Dar îți promit că vei primi împrumutul mult dorit, zise el.

Ea aplecă capul plângând pe tăcute. Bărbatul nu mai suportă, se duse la ea și o apucă de bărbie ridicându-i fața spre el.

-Allison! Iubito! șopti el. Mi-aș fi dorit ca lucrurile între noi să se fi petrecut astfel.

-De ce?  întrebă ea cu ochi rugători. De ce toate acestea?

-Pentru că nu pot să te uit! zise el răgușit cu ochii ațintiți în ochi ei.

Privirea lui mângâia chipul ei străpuns de lacrimi.

-Toți acești ani am încercat să te uit! La naiba! Domnul mii martor că am încercat, dar nu am putut, iubito!

Se aplecă înghițind cu greu, dorea în acel moment doar să o guste, amintirea gustului ei dulce îl înnebunea, era atât de indispensabil în acea clipă ca aerul pentru el, se rugă în gând ca ea să nu îl refuze, când buzele lor se atinse Bryan gemu, coborâ mâinile și o trase spre el, adâncindu-și sărutul.  Ea nu i se împotrivi, pentru asta el îi era recunoscător. În brațele lui era toată căldură și feminitate, trupul ei lipit de trupul lui era ceea ce îi lipsise lui în ultimi ani.

Când sufletele lor atinse apogeul plăcerii cât și al împliniri, ușa biroului fusese deschisă, iar în încăpere apăruse o femeie atrăgătoare, toată numai păr blond, tuns scurt și cu buze roșii.

-Dragule! zise aceasta șocată. Nu am știut că ești cu cineva!

Allison tresări, își puse mâinile în pieptul lui și îl împinse, speriată se retrase imediat  la auzirea vocii femei care pătrunse neinvitată.

-La dracu'!  înjură Bryan nervos.

Allison îl privi speriată cu ochi ei de căprioară, părul ei era în dezordine totală, buzele ei erau roșii și umflate după sărut. Neorânduiala aceasta o făcea să arate și mai sexy, dacă nu ar fi cealaltă femeie, Bryan cu siguranță ar trage-o la el în brațe și ar sărut-o până și ar uita și numele.

Allison se aplecă neîndemânatică și tremurândă și își luă geanta de la podea, pe care pesemne o scăpase jos în momentul sărutului lor.

-Cred că este timpul să plec! zise ea, ridicându-se în picioare și îndreptându-se spre ușă.

-La dracu! înjură Bryan privind-o ucigător pe  femeia blondă.

-Allison! zise el în timp ce întinse o mână să o prindă de un braț pentru a o opri.

Tânăra făcuse un pas în spate, aruncându-i furioasă cuvintele:
-Nu mă opri!

Se întoarse și plecă cu pași rapizi. Bryan o urmări cum pleacă cu maxilarul încordat și pumnul strâns. Apoi se întorse cu ochi strălucitori de furie spre femeia blondă care fusese un martor tăcut la cele întâmplate între el și Allison.

-Ce cauți aici? o întrebă el rece.

Pasiuni trădătoareWhere stories live. Discover now