Epilog

4K 195 23
                                    

Allison

-Totul va fi bine scumpo!

Zise Allison mai mult pentru sine pentru a se încuraja, privind chipul fetiței sale care dormea liniștită în brațele mamei sale fără a cunoaște realitatea cruntă și zbuciumul prin care treceau părinții ei în acel moment.

Cu doar treizeci de minute în urmă părăsiseră reședința lui cu sufletul însângerat, rănită profund și decepționată. După acea confruntare din birou Allison nu îl mai văzuse, nici nu își dorea, nu avea suficientă putere să îi facă față. Se temea să nu lase  slăbiciunea să o domine și să alerge totuși la picioarele lui, îngenunchind rugându-se să se răzgândească, să le primească înapoi. Dar nu! Nu va face niciodată acest lucru! El singur a hotărât viitorul tuturor! Naiba să îl ia! Îl ura!
Lacrimile apăruseră din nou pe fața sa, și le șterse cu mișcări nervoase.
Deja de trei ore, de când părăsiseră biroul lui în grabă, lacrimile nu secau, curgeau în continuare. Allison depuse un mare efort pentru ca să zâmbească , să fie puternică pentru Eva, ea nu trebuie să afle ce să întâmplă în înlăuntrul mamei sale acum.
La despărțire, Victoria o anunțase că el își vizitase fiica mai devreme, totuși a avut bunul simț să își vadă fiica pentru ultima oară.

Motorul mașinii se opri, Allison insuflă adânc pentru a își opri șuvoaiele de lacrimi și pentru a se calma. Au ajuns la aeroport. Peste opt ore se vor afla în New York. Dar nu se simțea mai bine, sufletul său sângera. Spera că odată cu trecerea timpului durerea din interiorul său se va diminua.
Dave le deschise portiera, așteptând răbdător.

-Scumpo! șopti Allison.

Dar somnul fetiței era prea adânc, Allison oftă obosită. Va fii nevoită să o ia în brațe.

În cele din urmă, Allison se găsi singură în aeroport și cu copilul în brațe, așteptând îmbarcarea în avionul care le va duce departe de acest loc, unde avusese parte numai de durere. Ridică ochi roșii și umflați de plâns, privi ecranul, încă treizeci de minute de așteptat, timp în care își va plânge de milă. Doamne! Cât de proastă poate fi! Aproape a cerșit dragostea lui!
Privi copila din brațele ei, ea merita o mamă și un tată. Merita o familie fericită, ceea ce ea nu avusese în copilăria sa. Ridică capul și privi în jur, la oameni care veneau și plecau. Amintirea chipului lui apăruse în fața ochilor ei. Ce face el acum?
Sărbătorește plecarea lor sau deja o are pe Sarah în patul lui.
Era prea de tot, durerea era imensă, de nesuportat!
Dacă ar putea schimba lucrurile între ei. De ce nu s-au întîlnit pentru prima dată prin cunoștințe comune sau fie și într-un parc, oriunde se întâlnesc oamenii deseori.
Dar iată că la ei a fost cu totul diferit, au făcut cunoștință prima dată în circumstanțe ciudate, care le-au schimbat destinul.
Între timp se îndrăgostise nebunește de el, împotriva la toate cele întâmplate.
Și el o iubește. Sentimentul este reciproc, atunci de ce nu pot fii împreună? Pentru că Bryan nu se crede bun pentru ele, Allison zâmbi trist, conștiința îl macină.
A dat cu piciorul la tot, la viitorul lor împreună.

Totuși, adevărul o lovi iar ceva înflori în inima ei atunci, era speranța. În acea clipă, realiză cât de necugetat și prostește s-a comportat, prea repede a cedat. El le-a alungat, dar a făcut-o din compătimirea de sine și nesiguranță.
Iar ea l-a ascultat. A fost de-ajuns ca el să îi zică să plece și ea doar s-a conformat. Era prea tulburată, avusese parte de prea multe emoții în aceste zile. Subit, mustrările de conștiință apăruseră. Prea repede a plecat, a plecat fără să lupte pentru viitorul lor, măcar ea dacă el deja a coborât mâinile în jos și s-a conformat la un viitor fără ele.

Peste câteva minute, Allison se afla în taxi cu Eva, aceasta deschise ochi și privi confuză și somnoroasă spre mama sa. Allison zâmbi, se aplecă și o sărută dulce pe creștet.
-Mami?

Pasiuni trădătoareWhere stories live. Discover now