Cross my heart

CAPITOLUL 4

Furia dezlănțuită a lui Shiver m-a paralizat pentru moment. Crezusem că m-am obișnuit cu orice, dar nu m-am așteptat la reacția sa.

În ochii săi un întreg ocean înghețat ardea.

Palma lui mare se deschisese pe abdomenul meu și mă țintuia, fiind captivă între el și masa pe care tocmai o pregătise pentru noi.

În mod straniu și neașteptat, acolo unde mă atingea carnea mea zvâcnea. De-a lungul anilor mei de existență multă lume nu mă suportase, dar nimeni nu mă urâse cu atâta ardoare. Nici măcar cei pe care i-am ucis, căci nu le-am dat ocazia asta.

Nu aveam însă nicio îndoială că în sufletul lui Malen trezeam sentimentul acela, fiindcă nu se sfia deloc să-mi arate cât de mult mă detesta.

Repetase încontinuu de-a lungul timpului că locul meu nu era lângă ei, că mă privea ca pe o intrusă care doar le îngreuna viața. Deși Cross și Nocturne nu l-au susținut niciodată în afirmațiile sale, uneori bănuiam că până și ei gândeau așa.

Durea să fii a nimănui, să n-ai nicio legătură cu cineva. Uneori sentimentul de singurătate se instala în mine și nu mai pleca, apoi devenea cel mai fidel prieten, căci mă însoțea întotdeauna.

Cross încercase să-l alunge adesea, dar până și el eșua, oricât de apropiat îmi era. Ori poate tocmai din cauza asta. Deoarece nu-mi putea fi ceea ce doream eu, continuam să păstrăm distanța. Și unul și celălalt. Cu atât mai mult în ultimul timp, de când am crescut.

Nocturne, în felul său, mi-a ținut companie în varii ocazii și am purtat discuții diverse. Despre literatură, căci pe amândoi ne pasiona, despre rețete, căci gătiserăm împreună adesea, chiar și despre școala mea, deși aceasta din urmă nu se dovedise un subiect prea interesant de dezbătut.

Până și la universitatea de elită la care mergeam, mă străduiam să mențin ridicată o barieră între mine și ceilalți colegi. Deși Cross îmi ceruse anume să mă apropii de alte persoane de vârsta mea, căci avea să mă ajute să socializez mai mult cu lumea. Cu alți oameni în afară de ei.

Îmi era însă teamă să nu mă atașez de oameni și apoi aceștia să afle cu ce mă ocupam eu și să se sperie de ceea ce reprezentam în lumea lor. Mai ales că nimeni nu trebuia să știe despre activitatea întreprinsă alături de cei trei frați ai mei.

Deși era mult spus cei trei... Pentru Shiver nu însemnam nimic, ba chiar ar fi fost bucuros să scape de persoana mea.

Dar cum nu-mi aminteam să-i fi greșit vreodată cu ceva, mă întrebam neîncetat de ce se comporta așa. Și nu reușeam să depășesc atâtea gânduri și îndoieli, nu pricepeam ce îl deranja la mine și dacă într-adevăr exista ceva, de ce nu-mi comunica? De ce nu-mi explica? Măcar am fi vorbit, aș fi încercat să îndrept lucrurile acelea.

În schimb, prefera să mă atace de fiecare dată când mă regăseam în preajma sa și să-și descarce frustrările asupra mea.

― Eu cu totul? am repetat după el, ținându-i piept după mult timp. Căci în ultimele luni preferasem să-l las să mă înțepe fără să ripostez. Mă rugase Cross să apelez la tactica asta și pentru el am cedat. De ce? am șoptit, rătăcind încă în abisul din ochii săi.

Shiver îl întrecea chiar și pe Cross în înălțime, astfel că mă domina puternic din punctul acesta de vedere. Trebuia să-mi alungesc gâtul, din poziția în care mă aflam acum, pentru a-l sfida la rândul meu cu privirea.

Surprinzător, deși vedeam urgia în expresia de pe fața sa, nu mă speria. De aceea am și îndrăznit să-mi încleștez degetele pe bluza sa subțire, în dreptul umerilor, împiedicându-l din a se eschiva, căci aproape anticipam că asta urma.