Poezii

Metamorfoza cearșafului

Ah...cearşaful!

întotdeauna m-a urmărit.

bumbacul mirosind a

sânul mamei m-a încălzit

patru luni, căci s-a destrămat

și în altul nu m-am mai legănat.

cearşaful bunicii mă îmbrățișa

când trupu-mi era crud și umed.

mâinile îmi erau strânse

într-o aromă de scorțișoară,

de vanilie și lenor.

în timp, cearşaful s-a făcut

din ce în ce mai mare.

îmi acoperea nopțile albe,

dar niciodată nu a reușit

să-mi absoarbă toată apă+sarea...

pânza înăsprită de clor

a unui pat matrimonial s-a lăsat

mototolită ca o hârtie de origami.

trupurile noastre au imitat o pictură de Kandinski

și am devenit celebri

de fapt... nu noi, cearşaful.

Ah...cearşaful!

Mă acoperă pentru o ultimă zi

într-un iz de formol.