Sinestezie

9 2 0
                                    

Nu știu de câte ori s-a rostogolit luna înapoi,

precum se deşiră ghemul de lână abia tors,

cert este că m-a strâns cu o rază de picior

și m-am oprit din fugă.

De fapt, tu erai a doua voce

care făcea melodia să crească

după legile contrapunctului.

Ai fost multă vreme ecoul meu,

până când glasurile noastre

i-au dat viață unui tablou de Munch.

Ne-am contopit în același contur,

încălcând regulile polifonice.

Luna a preferat să se reflecte într-o altă pictură.

E insolit...

Dacă nu eram creați de același Artist,

aș fi crezut că nu razele ei ne-au unit.

PoeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum