Dor...
Or știi oamenii din a cui intenție ai fost plămădit?
Rodul amarului reflectat într-o oglindă
ciobită de durerea timpului...
Tăceai. Doar frunza se auzea crescând.
și atât de tare te-apăsa ...
n-ai cârtit vreo secundă
știind că totul este în echilibru...
în clipa în care te zdrobeai,
dorul creștea în tine ca o iederă născută din veac.
YOU ARE READING
Poezii
PoetryAceastă colecție de poezii este făurită în stare pură de catharsis. Te aștept, cititorule, să pătrunzi acolo unde Cerul, Luna, Marea, Timpul, Iubirea, Moartea dansează frenetic împreună într-un joc de-a Viața.
