Nebuloasa dintre noi

Prolog

      Cimitirul m-a liniștit dintoteauna.
      Liniște, pace, moarte.

      Mi-am întins jacheta pe frunzele uscate și m-am așezat.
     
      Am deschis cartea și mi-am aruncat privirea peste câteva fraze.
     
      Ochii mi-au fugit spre ceasul de la mână.
17:45.

      Trebuia să apară.

      Pe podul de lângă cimitir s-a conturat, ușor, o siluetă a unui necunoscut ce-mi era, totuși, extrem de cunoscut.

      S-a apropiat de una din pietrele de mormânt și a așezat trandafirul alb pe brațul stâng al crucii.

      Apoi s-a așezat direct pe pământul umed și m-a fixat cu privirea.

      Ca de fiecare dată.