2

339 65 0
                                    

Ziua următoare, frământam tulpina trandafirului între degete.
Mi-am privit ceasul.
17:40.

Am așezat floarea pe brațul drept al crucii și m-am așezat, începându-mi veșnica lectură.

Pașii lui m-au trezit din letargia fizică în care mă cufundasem.
Pe chip nu i se citea nimic.
A așezat un trandafir pe brațul stâng al crucii și s-a așezat lângă mine.
A început să mă privească, fără să scoată vreun cuvânt.
Ce naiba fac aici?

De două săptămâni, zi de zi, veneam la crucea străinului și, punând câte un trandafir pe cruce, mă cufundam în lectură, sub privirea lui inexpresivă.
Două săptămâni. Absolut nicio vorbă schimbată.
Simțeam, însă, că totul era așa cum trebuia să fie. Pur și simplu, natural.

Nebuloasa dintre noiWhere stories live. Discover now