Eram în cimitir.
Cerul dădea semne de ploaie.
David citea, iar eu îl priveam. În ultimul timp, schimbasem rolurile.
Dintr-o dată, m-am trezit spunând:
—Zi-mi că mă iubești.
Imediat, m-am lovit peste gură.
Cum să îi ceri așa ceva, proasto? Dacă nu simte asta? Offf...
Vorbele mele l-au luat prin surprindere.
Și-a desprins privirea din filele cărții și a zâmbit strâmb.
—Scuze, Mia. Nu am cum să îți zic că te iubesc.
L-am privit șocată. Nici nu știu de ce eram așa afectată. Nu mă așteptam să îmi zică, după doar două luni, că mă iubește. Dar...de asemenea, nu mă așteptam nici să fie așa direct.
Și nu știu de ce, dar ceva din mine nu l-a lăsat să termine. Voia să continue, dar i-am pus palma peste gură.
—Nu. Stop. Nu mai spune nimic. E vina mea că sunt o idioată. Cum să te întreb așa ceva?!
A încercat în zadar să urle ceva pe sub palma mea. Nu mai auzeam nimic.
Și, din nou, ceva din mine m-a făcut să îmi înșfac rucsacul și să o iau la goană prin cimitir.
Din depărtare, mai auzeam vag strigătele lui disperate. Am luat-o la goană printre morminte. Voiam doar să mă arunc pe pat și să îmi afund fața în pernă.
YOU ARE READING
Nebuloasa dintre noi
RomancePovestea a doi tineri ce se îndrăgostesc în cimitir. Ea vine să citească, el vine să o citească. Moartea mamei lui îi aduce împreună și tot ea le și spulberă tot ce-au construit împreună.
