Nebuloasa dintre noi

Epilog.

      Boarea proaspătă se  juca prin părul meu.

      Stăteam pe frunzele uscate din cimitir, cu privirea ațintită pe piatra de mormânt.

      Maria Milan
      1970~2012

      Încrustația asta îmi era atât de cunoscută...Dar, sub ea, a mai apărut încă una.

      David Milan
      1996-2015

      În acea zi se împlinea un an de zile de când dragostea vieții mele a hotărât să mă părăsească. Exact în noaptea ce trecuse , cu un an în urmă, David s-a sinucis, sub privirea mea.

      Răsuceam tulpina trandafirului alb între degetele transpirate.

      M-am ridicat cu greu și am pus trandafirul pe brațul drept al crucii.
Apoi m-am așezat din nou pe pământul umed și rece.

      Am strâns cu mâinile tremurânde hanoracul gri cu care eram învelită. Hanoracul pe care el mi-l lăsase. Țesătura încă mai păstra mireasma lui,mireasmă cu care îmi hrăneam, zi de zi și noapte de noapte , sufletul. Atât mi-a mai rămas de la el. Hanoracul și amintirile.

      Am mângâiat pielea scumpă cu care era învelită cartea din poala mea. Ediție gold...

      Am mai privit încă o dată numele lui, gravat pe piatra de mormânt, după care m-am ridicat și mi-am scuturat jeanşii de frunezele uscate.

      Aveam o viață de trăit,după cum chiar el a spus. Nu aveam cum să îl uit, era parte din mine. Dar mă puteam preface că l-am uitat, ca să nu îi fac pe cei din jurul meu să sufere. Însă...În spatele tuturor replicilor precum "sunt bine","am trecut peste"... Ei bine, suferința mea este de nevindecat. Doar suferința și durerea îmi mai confirmă că el a fost real, că nu a fost doar un vis frumos.

      Dacă ar dispărea suferința, ar dispărea și amintirile. Și...Dacă ar dispărea amintirile, ei bine...Ar dispărea TOTUL.

      Am sărutat numele lui gravat pe piatra rece și inertă.

      Am oftat din inimă și mi-am reluat zâmbetul fals cu care îi întâmpinam pe toți cei din jurul meu de un an încoace.
Până la urmă, după cum a spus și David...
Până o să ajung să îl revăd, am o viață de trăit...