April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
April.
Au trecut câteva zile de când Întunecați au pătruns în şcoală şi e linişte. Prea linişte. Am un sentiment rău că nu s a terminat, nu încă. Agatha e încă acolo. Iar vorbele mamei din grădina Freyei îmi bântuie mintea.
În câteva ore mergem la sărbătoare culorilor, chiar dacă nu am vrut să merg, au insistat foarte mult. Mai ales Derek, care m-a pisălogit şi s-a amuzat pe seama urletului meu de lup.
Acum însă, Abby se fâțâie pe lângă mine şi încearcă să îmi aranjeze părul. Ghiciți în părul cui e o tonă de fixativ? În al meu! Dar nu mă pot plânge. Şi-a făcut treaba bine, părul meu care înainte stătea în toate direcțiile, ei bine acum buclele sunt frumos aranjate şi nu mai arăt de parcă aş avea antene.
-Am terminat! Chițăie aceasta încântată moment în care cineva bate în uşă, iar Gus apare în prag. Încă nu îmi vine să cred că e fratele meu şi cum de nu mi-am dat seama de asta. Are aceaşi pistrui ca ai mei, ochi lui bat mai mult spre albastru decât verde, iar roşcatul lui e mult mai închis față de al meu. În plus i-am văzut întâmplător alunița ciudată de pe umăr ca a mea, dar atunci nu am băgat de seamă. Îmi sprijin mâinile pe birou şi îi analizez pe ăştia doi cum se sorb din priviri. Abby încearcă să îl dea afară pe motiv că trebuie să ne îmbrăcăm, iar el doar stă acolo şi o priveşte amuzat cum urmează să îi explodeze vena aia uriaşă de pe gât.
Au devenit destul de apropiați de când a vindecato în pădure. Abby se fâțâie prin fața dulapului căutând o rochie, pentru ea presupun, iar Gus e cu ochi pe ea ca o panteră pe prada sa. Ăstora doi le-ar sta bine împreună. Chicotesc la gândul ăsta.
-Am găsit! Vine în fața mea şi flutură o rochie albă ca de catifea cu mâneci largi
-E drăguță. O să îți stea bine în ea.
-Oh nu, nu, nu. Pe asta o vei purta tu domnişoară. Mi s-a precizat ce să porți, aşa că trebuie să urmez ordinele. Mă i-a de mână şi mă înpinge în baie cu rochia în brațe. Mă supun amenințărilor ei şi o îmbrac.
Când ies bombăne cum că îmi stă bine în orice şi că mama natura nu a fost corect când m-a făcut. Am început să râd destul de tare când i-am văzut fața.
-Aş fi preferat blugi mei dar mă rog. Mă aşez pe pat îngrijorată. Sunteți singuri că e bine să mergem în oraş? E sigur 100%? Se aşează lângă mine şi îmi strânge umărul încet.
-Nu te mai stresa. Am câştigat.
-A fost mult prea uşor! Am o presimțire rea Abby. Oftează.
-Promit că mâine mergem şi vom cerceta împrejurimile. Bine? Acum distrează-te. O meriți din plin! Se duce la dulap şi îşi alege o rochie lila, apoi fuge în baie.
