Și când fricile se strâng
Se fac ghem scămos
Și încep să meargă.
Îți ies în cale ca melcii
Din cei negri și lipsiți de casă
Se târăsc molateci fără vreun sens anume
Se lipesc de tine și lasă o dâră de neputință.
Numai dacă ai puterea să-i strivești
Să privești cum nucleul galben de amar se sfarmă
Și se prelinge pe trup
Vei birui.
Dar spune-mi...
Ochii tăi sunt făcuți să simtă cum ucizi teama?
YOU ARE READING
Poezii
PoetryAceastă colecție de poezii este făurită în stare pură de catharsis. Te aștept, cititorule, să pătrunzi acolo unde Cerul, Luna, Marea, Timpul, Iubirea, Moartea dansează frenetic împreună într-un joc de-a Viața.
