Nu vreau să îți fiu prieten

174 10 9
                                    


Mă rezem pe peretele rece al clădiri și trag ultimul fum din țigare. Așteptam să mă anunțe când sa intru cu toate că tata mă rugase sa îl aștept pe coridor eu am preferat sa ies sa fumez o țigare.

Telefonul îmi vibrează și îl scot plictisit citind mesajul lui. Aveam cartela noua și stiam că altcineva înafara de el nu avea cine sa fie.

" Oli te aștept,pe unde umbli?"

Îmi dau ochii peste cap și îi trimit un"imediat" și încep să mă îndrept spre intrarea în liceu. Îl găsesc în fața biroului de administrare și îmi face cunoștință cu noul meu director.

Dau mâna cu el și încep să merg pe lângă el nefiind prea atent la discuția lor.

- Oli? Îmi oare rău domnule , uneori am impresia că trăiește în altă lume. Oliver...

Îmi ridic privirea spre tatăl meu și abia atunci reacționez cuvintelor sale.

- Aici este clasa ta, îmi spune și îmi arătă cu mâna o ușa alba. Te rog sa fii cuminte.

Domnul director intra cu mine in clasa și mă opresc langa cel care era acolo pe semne că îmi era profesor.

- Aveti un coleg nou și va rog să îl faceți să se simtă bine venit. Le spune acesta și cei din fata mea mă salută in cor.

Îmi ridic o sprânceană și mai că mă abțin să nu pufnesc iritat.

Directorul pleacă și profesorul se apropie de mine,își pune mana pe spatele meu și îmi ridic privirea spre el

- Te poți prezenta,îmi spune zâmbind ușor

- Oliver ii spun sec

Acesta se uita ciudat spre mine și își afișează iar acel zâmbet care mă irita deja.

- Ok Oliver uite vei sta acolo ,a treia banca de la perete,langa Patrick.

Îmi îndrept atenția spre locul în care arată și vad un băiat cum se ridica in picioare,perfect îmi spun in gând ironic și mă îndrept spre el. Îl ocolesc și mă pun in scaun. Mă bucuram că sunt langa perete.

Habar nu aveam ce materie este și îmi scot la nimereală un caiet. Nu că m-ar fi interesat prea tare.

Îl simt pe tipul de langa mine cum se foiește agitat și oftez ușor. Daca era vreun hiper activ și vreun tocilar aveam să fiu iritat până la sfârșitul anului.

- Hei...îl aud și mă întorc spre el..tu ești" păstrează restul".

Îl privesc scurt și îmi întorc capul spre cartea din fata mea. Nu aveam chef să vorbesc cu el și nu aveam de gând nici să îl las sa își facă vreo idee că ne-am putea apropia într-un fel.

- Ai greșit cartea...îl aud iar și deja simțeam că mă enervez

Îmi ridic privirea și citesc " istorie" ,aha, eu aveam cartea de matematica. O bag in bancă și îmi pun mâinile întinse pe caiet și aș prefera daca sunt lăsat în pace și dacă mai continua sa vorbească aveam să îl bat.

RANI ADÂNCI Vol.1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum