Iți pierzi vremea degeaba

140 11 3
                                    

Tot ce faceam era sa merg la școala sa dorm și să mănânc. Tata se tot ruga sa ies cu el sa exploram orașul și tot ce primea de la mine era ușa trântită in fața. Habar nu am cat timp trecuse de când locuiam aici.

Casa incepuse sa arate mai bine și în sfârșit aveam un dormitor decent cu mobila aleasa de mine. Nu că dădeam mare importanță dar nu prea aveam încredere în gusturile tatălui meu.

Îmi pun geanta pe umăr și ies din casa,tata mă aștepta în fața unei mașini negre și îmi zâmbea larg,îmi venea să îl întreb ce a fumat și să îmi de-a și mie. Arată ciudat de fiecare data când zâmbea așa.

- Îți place? Mă întreabă entuziasmat și îl privesc cu o sprânceană ridicată.

- Folosește mai multe cuvinte tata. Ii spun și trec pe langa el.

- Oli... ți-am luat mașină. Îl aud și mă întorc spre el,privesc mașina din spatele lui și abia acum îi văd funda albastra. Îmi dau ochii peste cap și mă apropii și o smulg rapid .

- Mulțumesc tata.

- Wow....poți fi puțin mai entuziasmat? Mă ironizează și doar îl privesc. Îmi este dor de tine Oli îl aud.

Înghit in sec și îmi musc buza. As fii vrut să ii spun că acel Oli a murit dar... mi-am lipit buzele într-o linie dreapta și am mimat un zambet strâmb.

Mă bate ușor pe braț și îmi pune chile in mână.

- Sa o folosești cu drag îmi spune și pleacă de lângă mine. Îl privesc cum intră în casă. Și îmi întorc privirea spre noua mea mașină.

O deschid și întru la volan,pornesc și mă îndrept spre liceu. Poate trebuia să îl întreb dacă vrea sa meargă cu mine,habar nu am ce orar avea el ,nu ne întâlneam atât de des la liceu și dacă o făceam abia îi vorbea . Nimeni nu știa că suntem rude acolo și nu aveam de gând să dau cuiva de înțeles că el este tatăl meu.

Parchez mașina și îmi iau geanta din spate ,în neatenția mea mă lovesc de o persoană și îmi ridic privirea din pământ,erau două fete ce mă priveau zâmbind. Rostesc un scuze abia auzit și îmi continui drumul.

Intru in clasa și banca era goala,mi se părea ciudat pentru că acel băiat era mereu în bancă când ajungeam eu. Nu dau prea multa importanta și mă așez la locul meu.

Îmi pun mâinile pe bancă și apoi îmi așez capul și speram că nici azi sa nu fiu deranjat.

Simt mișcare în stânga mea și îmi ridic capul spre el. Ramam fără aer când îi văd chipul și îmi strâng palmele în pumni.

El privea spre caietul său , încercând să se ferească de privirile celor din jur care îl priveau și ei șocați.

Îmi duc mana sub bărbia lui și îi întorc chipul spre mine. Ii privesc obrazul vinetiu și buza spartă și îmi ridic privirea in ochii săi.

Erau atât de negri că abia îi se observa pupila. Dar ii apăruse mici sclipiri când mă privi înapoi.

- Ce ai pățit? Îl întreb dur

Tresare ușor și își retrage bărbia din mâna mea. Buzele incepuse sa ii tremure ușor dar ochii săi inca scurtau în privirea mea. Puteam sa jur că dacă mă mai privea mult aveam să îmi pierd mințile.

RANI ADÂNCI Vol.1Where stories live. Discover now