RANI ADÂNCI Vol.1

Cat durează fericirea?

Pov Patrick

Peste 4 ani

Îmi deschid ochii încet privind tavanul întunecat, realizez că încă nu se făcuse ziua afara, brațul drept îl simțeam amorțit și îmi întorc privirea spre bărbatul care dormea pe el.... îl retrag ușor să nu îl trezesc și mă ridic încet din pat.

Îmi trec mâinile peste fata masând ușor și mă îndrept spre baie, imaginea din oglindă mă judecă din nou și îmi las privirea in jos dând drumul la apa stropindu-mi față că să mă trezesc mai bine.

Revin in camera căutând cu privirea hainele și după ce le adun încep să mă îmbrac rapid.

- Pleci? Ii aud vocea somnoroasa și îmi ridic privirea spre el.

- Mda. .trebuie sa ajung devreme la job ii spun sec și îl văd cum se ridica din pat venind spre mine.

Își pune brațele în jurul gatului meu și își lipește buzele ușor.

- Când te voi mai vedea?

- Nu știu Alex,in weekendul asta trebuie să mă întorc acasă. Este ziua unei prietene ii spun barbatului și sperăm că îi și nimerisem numele.

Îl văd cum zâmbește ușor și se îndepărtează de mine,mă întorc și ies din camera de hotel și mă îndrept spre ieșire.

Mă sui în mașină și îmi las capul pe spatarul scaunului,trebuia să termin cu aceste aventuri.

Gândul că trebuia să mă întorc acasă îmi făcea stomacul sa se strângă de durere și mă blestemam singur pentru slăbiciunea mea pentru faptul că trecuse 4 ani și gândul meu era doar la el.

Mintea mea vedea doar iriși săi albaștri cautandu-i in permanenta in fiecare persoana. Nu știu cum am supraviețuit atâția ani fara el.

Nu mă așteptam că atunci când l-am cunoscut prima data că el să îmi devină persoana cea mai draga de pe acest pământ să fiu și acum la fel de îndrăgostit de el,dar el nu mai exista,el plecase și eu eram încă aici ,inca gândind la toate momentele noastre și mă durea sufletul.

Pornesc mașina și încep să conduc ușor,după acel accident abia am putut să mă mai urc in mașină dar faptul că lucram în alt oraș  și trebuia să prind iar curaj. Acel accident îmi luase tot și mă lăsase cu cicatrici pe viață și cele mai dureroase erau cele de pe inima...alea dureau al dracului de tare.

Ajung acasă și încep să îmi fac bagajul pentru plecarea de azi după serviciu,intru în duș și las apa sa șteargă urma celui ce ma atins în aceea seara.

#

- Am pus pozele in dosar tu trebuie doar sa scri recenzia pentru conferința și poți pleca acasă.

Îmi ridic privirea din acele hârti și privesc femeia din fata mea.

- Bety,crezi că este vinovat?

Lucram la o revista de scandal ,nu era exact ce visam sa fac dar salariul era pe măsură, eram doar un fotograf dar uneori mai comentam și asupra articolelor ceea ce îmi aducea un venit suplimentar. Părinții meu mă rugau întotdeauna să mă întorc acasă să preiau firma tatălui meu.

Deținea un lanț de magazine și mereu îmi spuneau că nu am nevoie să muncesc în altă parte când aceea afacere îmi va rămâne mine. Dar eu nu puteam trăi în acel oraș,acolo amintirile cu el erau mai vi ca niciodată.

Îmi termin treaba și plec spre mașină. Scot aerul afara și pornesc  mașina. Aveam un drum de 2 ore până acasă și știam că cu cât mă apropii mai mult cu atât mă adânceam în gânduri, trebuia să fiu puternic făceam asta pentru prietena mea pe care nu o mai văzusem de foarte mult timp și căruia îi promisesem că voi ajunge la ziua ei.