Totul se întâmplă dintr-un motiv. Și când se întâmplă, soarta caută binele în el așa cum este acolo.
Iris Rivera
I-am cerut ajutorul iar el acceptat.
Locuiesc cu el deși mi-am promis ca voi sta departe.
Castillo mi-a devenit un fel de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♪• Așteaptăte la răzbunare atunci când o lovești pe Isabel•♪
Uneori viața te lovește acolo unde te doare cel mai tare.Si deșii te străduiești sa schimbi lucrurile iti dai seama ca poate deveni mai rau de cat au fost până acum.
Viața trebuia trăită fara grija zilei de mâine, pentru ca nu îți poți da seama când va fi ultima.Daca trăiești cu amintirile neplăcute ale trecutului si cu grija viitorul atunci care ar mai fi scopul ?
Mama a trecut prin întâmplări oribile , nici nu le pot număra pe degete.Si deși a fost diagnosticata cu cea mai incurabilă boală a făcut tot posibilul sa pară cea mai sănătoasă persona din oraș.
Și-a petrecut ultimile luni din viața traind-o la maxim.Fara sa se gândească ca in orice clipă inima sa putea ceda.
I-am fost alaturi in orice ,iar cu ultimii banii pe care ii mai aveam am călătorit in locurile pe care știu ca isi dorea de mult să ajungă si nu a avut ocazia.
Poate nu a fost o idee înțeleaptă sa cheltuiesv ultimii bănuți pe călători,nu când am o datorie imensa la bancă si o chirie ce creștea in fiecare luna dar credeti-ma ca a meritat.A meritat să-i vad pe chip acel zambet ce nu-l mai văzusem de ani de zile.
Dar oricât de frumoase sunt unele lucruri acestea mai si dispar.
Zâmbetul mamei a dispărut acum o săptămână la fel si sufletul ei.
Boala o doborâse.
—Buna,mama.
M-am lăsat în genunchi şi am aşezat buchetul de trandafiri pe mormântul rece. Am scos florile vechi din vaza improvizată din piatră și le-am pus pe cele noi, încercând să adaug o pată de culoare locului sumbru.
—Am venit să-mi iau rămas bun.Voi pleca sa locuiesc cu tata si nu sunt sigură ca voi mai veni pe aici prea curând , spun cu un oftat .
Am privit imaginea în alb şi negru a mamei mele din micul cerc oval aşezat deasupra numelui ei, amintindu-mi de imaginea ei când era vie și de momentele în care era încă în viaţă.
Buza de jos a început să-mi tremure si imediat după aceea două lacrimi mi-au alunecat cu lentoare pe obraji .
Imi las ghiozdanul pe un umăr scoțând din el un pachet de șervețele din care substrag un șervețel.Sterg rapid orice urma a faptului ca am plâns și-mi așez la loc ghizdanul pe ambi umeri.
Lacrimile arată slăbiciune iar in fața unei persoane nepotrivite iti poate fi arma fatală.In cazul de față, persona nepotrivita se află la intrarea cimitirului așteptând sa îmi iau rămas bun de la mamei.
