Totul se întâmplă dintr-un motiv. Și când se întâmplă, soarta caută binele în el așa cum este acolo.
Iris Rivera
I-am cerut ajutorul iar el acceptat.
Locuiesc cu el deși mi-am promis ca voi sta departe.
Castillo mi-a devenit un fel de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♪•°Promit°•♪
Drumul până acasă a fost mai lung de cât ma așteptăm.
Nici unul nu a scos vreu cuvânt decand ne-am urcat în mașină, singurul sunet care se auzea fiind cel cauzat de motor.Ceea ce era neobișnuit,dat fiind ca nici eu nici Castillo nu stam într-un loc împreună fara sa spunem ceva.
Mă gândesc ca ultimele cuvinte pe care le-a rostit Isabel la înfricoșat la fel ca si pe mine.Sau pur si simplu este atât de concentrat la găsirea unii sens cuvintelor lui Isabel încât a uitat ca m-ai eram si eu in mașină.
Trebuie sa recunosc ca am puține dubii în legătură cu ce va urma in următoarele zile.Am citit destule cărți încât sa ma gândeasc la ce ar putea urma.Chiar dacă suntem in viața reală ,ma îndoiesc complet ca planul de distrugere a asa zișilor dușmani ai noștri nu ar conține răpire,cateva împușcături si un alt plan mai micuț ca relația noastră sa se destramă.
Ii simt mâna cum se așează lent pe coapsa mea.Si-o plimbă de sus in jos , oprindu-se apoi cu mâna aproape de zona mea intimă acoperita de blugi scurți.
Îmi musc buza încercând sa opresc lacrimile care amenința sa cada când prin cap imi trece gândul ca Castillo sa se despartă de mine si drumurile noastre sa nu se mai întâlnească .
Ridic mână, într-o încercare de-ami șterge micile lacrimi din colțul ochiului înainte ca Cas sa observe .
Oprește la semafor si il observ cu coadă ochiulul cum se întoarce sa mă privească.Imi zâmbește drăguț , ridicând mana de pe coapsa mea si așezând-o pe obrazul meu.Cu degetul mare imi șterge lacrima .
-De ce plângi,iubire? întreabă.
Îmi desprind buzele dorind să-i răspund la întrebare cu o minciună.
Nu as vrea să știe că mi-a trecut prin cap gândul ca noi doi sa nu mai formăm un cuplu. Pentru ca având acest gând demonstrează ca nu ma incred atat de mult in relația asta.
Claxoanele șoferilor nervoși il face pe Castilio să-și întoarcă atenția asupra șofatului.Semaforul sa făcut verde iar Cas pornește cu viteză în fața, înjurând printre dinți persoanele care l-au claxonat.
Imi aruncă o scurtă privire când face curba pentru a ajunge in cartierul in care locuim.
-Ai de gând să-mi spui de ce ți-a dat lacrimile? mă întreba din nou .
-Mia intrat ceva in ochii, îl mint.
Oftează si lasă mașină in fața casei.Coboara apoi vine in grabă pentru a-mi deschide portiera.O închide zgomotos apoi îmi prinde talia între degete si ma lipește de mașină.
-Nu pleci de aici până nu-mi spui adevărul, piticot, îmi spune împingându-si pelvisul de al meu.Si nu ma lua cu tâmpeni de genu,am căscat sau mi-a intrat ceva in ochi.Stiu foarte bine ca tu când plângi ai motive întemeiate.
