Totul se întâmplă dintr-un motiv. Și când se întâmplă, soarta caută binele în el așa cum este acolo.
Iris Rivera
I-am cerut ajutorul iar el acceptat.
Locuiesc cu el deși mi-am promis ca voi sta departe.
Castillo mi-a devenit un fel de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♪•Cunostinte vechi , amintiri noi •♪
Putea fi mai rau de atât.
Isabel ma putea lăsa într-o pădure in care semnalul nici nu a auzit de acel loc si de nicăieri un urs sa ma înhațe si să-mi găsesc sfârșitul.Sau ma putea lega de un scaun într-o clădirea abandonată punându-ma sa ascult la nesfârșit melodia Barbie Girl a celor de la Aqua , până as fi ajuns sa prefer să-mi tai urechile.
Dar ,doar pentru ca lucrurile puteau fi mai rele nu însemna ca nu sunt deja nasoale.
Mam uitat la telefon.Am încercat să-mi stăpânesc frustrarea când am văzut ca telefonul nu se mai aprinde ,un semn clar ca am rămas fără baterie.Am respirat adânc încercând să-mi alung nervi pana nu pun într-un totul stăpânire pe mine
In mod normal situația asta nu m-ar fi stresat asa de mult.La urma urmei,macar aveam stația de autobuz sa ma protejeze cat de cat de ploaia torențială.
Dar am rămas blocată cu bateria moartă la telefon într-o stație de autobuz din capătul orașului Los Angeles.Si oricât de mult mi-aș dori un mijloc de transport nu va apărea prea curând prin zonă.
Farurile unei mașini luminează strada in timp ce se aproprie de locul in care ma aflu . Speranța renaște in mine pentru o secundă crezând ca șoferul avea sa oprească si dispare la fel de repede atunci când mașina continuă sa se deplaseze spre destinație.
—Am sa mor într-o stație de autobuz,ma resemnez așezându-ma cu o bufnitură pe scaunele din plastic.
—Dar nu gândi așa, scumpete .
Tresar și-mi ridic privirea.Un bătrânel care purta o căciulă cu ciucurei albaștri stă în fața mea mâncând un covrig . Privirea sa este fixată in totalitate pe ochii mei parcă vrând să treacă prin ei .
Într-o inspecție mai amănunțită a necunoscutului cu parul cărunt ascuns foarte bine in fes as spune ca seamănă cu bunicul.Are privirea blândă si ochii de culoarea ciocolatei iar sprâncenele sunt formate doar din câteva firicele albe.
—Cu tot respectul domnule ,nu prevăd cum as mai putea pleca de aici.
Se așează lângă mine si după scurte momente de tăcere acesta incepe sa vorbească din nou.
—Daca te ajută cu ceva domnișoara,un barse afla la câteva străzi departe de aici.
Un bar?
Imediat mintea îmi zboară la cocktailul făcut de fratele meu când lucra la un bar din San Diego .Il rugam in fiecare zi pe Aiden sa mergem in acel local doar de dragul acelei băuturii miraculoase .
