Totul se întâmplă dintr-un motiv. Și când se întâmplă, soarta caută binele în el așa cum este acolo.
Iris Rivera
I-am cerut ajutorul iar el acceptat.
Locuiesc cu el deși mi-am promis ca voi sta departe.
Castillo mi-a devenit un fel de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♪•°Sa înceapă distracția °•♪
Am intrat in patinoar cu Castillo aproape de mine.Incurajandu-ma si povestindu-mi lucruri aleatori -orice ca sa să-mi ia gândul de la ce urma sa se întâmple în următoarea ora.Cei doi prieteni blonzi ai noștri merg țanțoș in spatele nostru, prefacăndu-se pentru amuzamentul lor ca sunt bodygarzii noștri.
Îmi pun ambele mâini pe clanța care strălucește in lumina soarelui si o împing, reușind sa o deplasez doar câțiva centimetri.Castillo chicotește si își pune palma de geamul de sticlă deschizând ușa pentru a intra.
—Trebuie să-ți lucrezi mușchi,imi spune amuzant Castillo, lasandu-ma sa intru prima.
—Nu am nevoie atâta timp cat esti tu cu mine,ii spun ii pocnesc cu degetul bicepsul când trec pe lângă el .
Tin breteaua neagra de pe umarul meu a genti de voiaj sa nu cada in timp ce-i astept pe ce-i trei muschetari sa apara. Sebastian e primul care intră , urmat îndeaproape de Owen, amândoi râzând cu gura până la urechi,de o glumă pe care probabil a spus-o unul dintre ei .Ma strâmb la ei si merg in fața lor,aratandu-le astfel locul in care imi petrec unele zile.
Winter e cu Christian Russo si oameni lui , angajați special pentru astfel de treburi.Sunt cu toți ascunși pe undeva prin patinoar așteptând ca o față diferită de a noastra sa apară în peisaj.
Ma simțeam ciudat.Un nod incomod mi-se pusera in gat de când ma trezisem cu acest plan in minte,care se va desfășura în câteva minute,iar inima imi batea nebunește.
Și deșii știam ca Christin nu va lăsa ca noi sa pățim ceva aveam mici îndoieli.Nu poți știi niciodată planurile altora sau ce hotărăște Cel de Sus să facă cu viața noastră , oricât de mult ai planifica tu întâmplările.
Trag aer in piept,si imi încalț patinele, stând pe un scaun albastru din tribunele separate de gheata cu un geam de sticlă.
Mă aplec să-mi leg șireturile dar Castillo mi-o ia înaite, așezându-se in genunchi in fața mea.Ma privește de jos cu ochii strălucitori in timp ce-mi prinde cu pricepere legăturile patinelor.
Se ridică in picioare si se apleacă pentru a-mi șopti la ureche.
—De-abia aștept sa ajungem acasă si sa continuăm ce am inceput, șoptește.
Roșesc și-l lovesc cu pumnul in piept , uitandu-ma împrejur ca sa nu fi auzit careva.Cas chicotește și-mi întinde mâna pentru a mă ajuta sa ma ridic.O accept si pășesc pe patinoar, simțind o oarecare frică, amintindu-mi capul dezmembrat de corp care îmi fusese aruncat la picioare cu mult timp in urmă.
