Totul se întâmplă dintr-un motiv. Și când se întâmplă, soarta caută binele în el așa cum este acolo.
Iris Rivera
I-am cerut ajutorul iar el acceptat.
Locuiesc cu el deși mi-am promis ca voi sta departe.
Castillo mi-a devenit un fel de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♪•° Surprize°•♪
Nu am crezut niciodată ca am să-mi petrec tot restul vieții într-o singurătate abisală.Sau că voi îmbătrâni alaturi de zece pisici sau chiar mai multe.Am știu ca indiferent de greutățile prin care trec e cineva acolo care ma așteapta.Insa nu mi-am imaginat că-l voi întâlni acum. Când mama sa stins din viață acum doar două luni .Si lipsa ei încă imi aduce o durere înțepătoare in inima mea acum fragilă.
Castillo Gonzales a fost pansamentul de care aveam nevoie pentru a întregi inima făcută bucățele in toți ani aceștia.Castillo e persona pe care am ales sa fie langa mine indiferent de situație .E băiatul de care am ales sa ma îndrăgostesc deși fratele meu mi-a spus ca voi ajunge sa sufăr.
Dar niciodată nu va exista fericire fără putina suferință .
Aiden nu poate prezice viitorul ,cum nici eu nu-l pot vedea pe al meu.Dar nu lucru e cert .Voi lupta pentru inima lui Castillo cat mi-e viața de lunga.Si dacă într-un final nu voi reuși , mă voi împacă cu situația.
Destinul nu-ți pune in fața o persoana fără un motiv.Soata își joacă cărțile după propriile reguli.
Castillo Gonzales e coltul de întuneric din camera mea plină de lumină .Iar eu sunt bucată de lumină din inima sa întunecată.Si nu voi renunța la el , indiferent cine aibe sa protesteze.
Ma întorc pe o parte , deschizând cu lentoare ochii.Camera încă îmbrăcată in intuneric,e străbătută de o mică pala de lumina venită din crăpătura dintre draperii.Intind mână și-mi dau părul căzut pe fața pentru a vedea mai bine . Brunetul stă intins pe o parte cu o mână băgată sub pernă . Pătură sta mai jos de buricul sau, lăsându-i abdomenul bine lucrat la vederea priviri mele .
Nu-mi pot ascunde zâmbetul lat de pe chip când mă gândesc la cele întâmplate acum câteva ore.
Mi-a răspuns.Am rostit cele mai importante cuvinte iar el le-a spus la rândul lui.
Ma apropii până ce pieptul meu gol se lipește de al lui.Imi afund fața in scobitura gatului sau si trag adânc aer în piept ,umplandu-mi plămâni cu mirosul sau.
Mormăie nemulțumit si își trece brațul pe spatele meu.Imi mângâie încet spatele înainte sa ma tragă si mai aproape de el decât eram deja.
—Nu ai somn? întreabă șoptit, aproape neauzit.
—Nu prea,ii recunosc zâmbind.
Oftează și-mi lasă un pupic pe frunte.
—Culca-te .
Nu-i spun nimic.In schimb îmi ridic brațul și-l trag într-o îmbrățișare mai strâmbă, adormind într-un final în brațele lui , însă cu zâmbetul încă întipărit pe chip.
