Demonii: Secretul

IV O altă poveste

            Pleopele mi se lipiseră deasupra ochilor și nu vroiau să se mai dezlipească. Creierul meu nu vroia să proceseze lumina puternică care încerca să se strecoare pe retină. Senzația de siguranță începea să se reinstaleze în capul meu, care deja se obișnuise cu ideea morții. Supraviețuisem. Având în vedere durerea pe care o resimțeam în tot corpul, era imposibil să fiu mort.

            În cele din urmă, am reușit să-mi deschid ochii. Am simțit cum stomacul mi se întoarce pe dos, iar o senzație dulceagă îmi invadă gâtul, după care am început să vomit încă o dată. Ochii mi se deschideau și închideau din reflex. Parcă vroiam să-mi văd propria vomă pentru a-mi șterge din memorie imaginea aceea de coșmar, care mi-a fost dat să o văd. Bloody Mary era cu adevărat terifiantă. Iar atunci m-a lovit. Nu mă comportam deloc ciudat. Aveam reacții cât se poate de normale într-o situație anormală.

            Mi-am deschis ochii și am ridicat capul doar pentru a vedea un Alex cu privirea pierdută și gura căscată într-un mod tâmp. Murmurele șoptite pe care le-am auzit în spatele lui m-au făcut să devin atent la spațiul ușii. Un râs spart și gutural mi-a ieșit de pe buze la vederea acelei concentrații enorme de imbecili pe metru pătrat.

            Privirea mi-a coborât înapoi la podea. Mă durea fruntea ca naiba. Mi-am ridicat mâna stângă, plină cu sânge care nici nu știam dacă e al meu sau nu și mi-am frecat fruntea. Am descoperit acolo un cucui dureros și o zgârietură urâtă, din care am scos un ciob micuț de smalț. Lăsasem pe gresia din baie o baltă de sânge de toată frumusețea. Nu știu dacă putea fi catalogată ca fiind frumoasă, având în vedere că era sânge, însă redeveneam ironic, ceea ce era de bine. Urma lăsată de mine părea desprinsă din scena unei crime, însă, din câteva motive personale, mă simțeam fericit văzând ce era sub mine. Și începeam să mă simt mai bine, mai capabil.

            - Să-mi trag! am izbucnit în cele din urmă, realizând ce era bucățica de smalț. Alex, ți-am spart chiveta, omule.

            Cum el nu a avut nici o reacție, m-am ridicat în picioare și i-am aplicat în barbă un uppercut bine plasat, pentru a-l scoate din starea de șoc, deși era mai indicată o palmă, însă îl merita pentru că m-a pus să o invoc pe Bloody Mary.

            În timp ce Alex se tăvălea pe jos, m-am privit în oglindă. Arătam ca naiba, năclăit de sânge în ultimul hal, ca și cum aș fi făcut baie într-un lac de sânge. Privirea mi-a coborât și am descoperit că țigara mea era în chiuvetă, la fel de nefumată ca atunci când am fost tras în oglindă, ceea ce mi se păru ciudat.

            Am întins mâna și mi-am spălat două degete în cadă, cu care am ridicat țigara din chiuvetă pentru a mă putea spăla pe mâini și pe față. După ce m-am șters de apă, am luat țigara și am tras din ea. În timpul cât mă spălasem, Alex își revenise și mă aștepta să termin.   - Ce naiba s-a intamplat? mă întrebă încet, cu o voce sfârșită și speriată.

            - Eh, nimic special, am răspuns expirând nonșalant fumul și așezându-mă pe marginea căzii. Atâta doar că Mary nu e deloc o legendă stupidă, l-am maimuțărit de parcă nu era evident, trăgând din țigară cu sete și expirând în sus. Și spuneai că dacă se aude ceva, aprinzi lumina imediat, i-am reproșat aruncând fulgere din ochi și vrând să-i mai ard un pumn. Unul pe care să-l simtă până și nepoții lui.

            - Dar asta am și făcut, se apără el. Imediat ce am auzit un zgomot, am aprins lumina și am intrat, dar erai doar tu, lovind chiuveta cu capul, în starea în care ești acum.

            - Mănânci căcat cu gura plină! am urlat la el. Am fost prins într-o luptă cu ea pentru ceea ce mie mi s-a părut a fi o eternitate. Sau vrei să spui că lupta mea a durat o clipă? am făcut eu nervos, jucându-mă cu țigara între degete, când am înghețat.