Demonii: Secretul

VIII Sunt un demon

            Am simțit cum un deget mă înghiontește în obraz. Apoi încă o dată. Și deja îmi sărise țandăra.

            - Nici măcar mort nu sunt lăsat în pace? am spus eu enervat, iar vocea pe care am auzit-o și care era a mea, m-a făcut să deschid ochii. Era mai răgușită și avea inflexiuni ciudate, care păreau să vibreze de putere. Cain se afla deasupra mea și mă privea ciudat. Mă rog, mai ciudat ca până acum.

            - Ce sabia lui Lucifer s-a întâmplat cu tine? mă întrebă el.

            - Nu știu decât că sunt mort, am răspuns calm, ridicându-mă și rămânând blocat din cauza a ceea ce vedeam. Parchetul din jurul meu era mânjit de sânge uscat, hainele îmi erau scorțoase din același motiv, iar tricoul pe care îl purtam avea o gaură mare în el.

            - Nu ești mort deloc, spuse el cu respect. Ești un demon. Și încă unul cu o putere incredibilă. Ce ți s-a întâmplat?

            - Zici că-s viu? am întrebat eu neîncrezător, dându-mi o palmă. Aaauuuu! OK, sunt în viață, am dat verdictul final, masând locul abia lovit. Dar cum?

            - Îmi zici odată de ce ești atât de puternic? răbufni el enervat, iar el l-am privit ciudat.

            În secunda următoare, capul a început să-mi vâjâie cu rapiditate, în timp ce creierul meu părea că luase foc. Vedeam miliarde de luminițe care abia pâlpâiau cum îmi borbardau mintea. Printre ele, câteva luminițe mai puternice, însă erau asemeni unor picături într-un ocean. În mijlocul tuturor, o adevărată stea cu care m-am identificat într-un final.

            M-am prăbușit înapoi la podea. Mă durea capul ca naiba.

            - Ce mama dracului a fost asta? am întrebat eu în timp ce căpățâna îmi pulsa.

            - Nu știu despre ce vorbești, dar cred că tocmai ai aflat pe unde sunt ascunși demonii care trăiesc printre oameni, răspunse el evaziv.

            - Și tu de ce îmi pari atât de slab? l-am întrebat îndreptându-mi atenția către el.

            - Pentru că ăsta este nivelul meu de putere, răspunse el calm. Dar ce Lucifer s-a întâmplat cu tine? mă întrebă el din nou.

            - Pai să vedem, am făcut eu strâmbându-mă și încercând să-mi amintesc. Am aflat că Nostradamus vestește venirea unui al doilea Iisus Hristos, care sunt eu. Ceea ce nu are cum, pentru că sunt la fel de credicios pe cât e Papa de ateu.

            - Michel de Nostradame a fost profetul Iadului. Mereu i-a plăcut să prezică doar lucrurile rele pe care le afla, zâmbi Cain.

            - Mă lași să continui? m-am răstit enervat. Am decapitat-o pe Lilith, iar ea s-a transformat într-o fântână arteziană. Ah, uitam ce e mai important! Belial nu mai este în mine.

            - Deci am avut dreptate! izbucni el aruncând pumnul în sus și lovind tavanul. Sau, cel puțin, asta am văzut eu.

            - Unde ai avut dreptate? am făcut eu la el sec, din cauza capului meu care făcea tumbe în continuare.

            - M-am gândit la posibilitatea sugrumării aurei tale de către Belial. Și ce aură, pe toți demonii din Iad și din Rai.

            - Uite ce e Cain, am făcut eu acru, închizând ochii. Mă doare capul de mor, sunt acoperit de sânge mai ceva ca un câine de blană, mi-e foame că aș mânca un cal întreg, am nevoie să mă spăl pe dinți pentru că-mi pute gura mai ceva ca unui hoit și nu-mi aduc aminte sa te fi chemat. Așa că dispari până îmi revin.