Demonii: Secretul

VII Secret vechi și respect nou

            O altă noapte pierdută, lipsită de somnul care nu se mai poate prinde de mine.

            Am coborât din mașina care m-a lăsat în fața blocului și am așteptat ca Val să se îndepărteze, înainte de a mă îndrepta către spatele blocului, gândindu-mă la Cain.

            Imediat ce am trecut de colțul clădirii, l-am văzut îndreptându-se spre mine.

            - Nu ne-am mai văzut de mult, mă întâmpină el, murdar de sânge pe barbă.

            - Mda, nici eu nu ți-am dus dorul, am răspuns aprinzându-mi o țigară. Te-am deranjat în timpul mesei? l-am întrebat râzând

            - Încerci să fii amuzant? contră el. Că nu prea-ți iese.

            - Am nevoie de niște informații de care, ca de obicei, nu pot face rost din altă parte. 

            - Știi? făcu el spre mine, ștergându-se încele din urmă la gură. Încep să mă simt ca o târfă ieftină. Una pe care o regulezi fără bani, după care dispari. Tu doar ceri întruna. Niciodată nu dai și tu ceva în schimb.

            - Bine, am răspuns zâmbind la gluma lui, care mi se păruse amuzantă. Dar știm amândoi extrem de bine ce ești și ce nu. Și trebuie să recunosc că la ultima verificare nu o aveam roșie, am bătut un apropo la sângele de pe fața sa.

            - Ha ha, făcu el sec.

            - Uite ce e Cain. Nu te-am chemat ca să te iau peste picior. Vreau să știu ce sunt, pentru că știu că mi-ai ascuns asta.

            - Chiar crezi că eu îți pot spune? mă întrebă el emfazând pronumele.

            - Da. Ai spus că nu ai mai văzut pe nimeni asemeni mie, fără aură.

            - Așa am spus, răspunse încruntându-se. Unde bați? 

            - Nu ai spus însă că nu știi ce sunt, am spus intrând în subiectul care mă înteresa. Deci, Cain, ce sunt eu?

            - Nu știu. Și pur și simplu nu-mi explic cum ar putea Belial să fie prizonierul tău. Nu are deloc logică.

            - Viața mea acum nu are logică, dar asta e situația și trebuie să ne conformăm.

            - Belial este un demon care a ucis sute de îngeri la Decădere. Și nu avea pe atunci nici măcar jumătate din puterea pe care a căpătat-o după ce Lucifer l-a învățat să lupte asemeni lui. Ca el să fie captiv în trupul unui om este imposibil indiferent de modul în care privești situația. Tu nu ești om și clar nu ești nici demon.

            - Cand am luptat cu Bloody Mary si a preluat controlul, a spus ca a fost invins de Iisus, am spus nebăgându-l în seamă.

            - Iisus avea puterea necesară pentru a-l învinge. Dar nu știu de ce era atât de puternic. E posibil sa vorbesc prostii, dar îl rivaliza în putere pe Lucifer, care e mai puternic decât El.

            - Mi se pare mie, sau în Biblie se vorbesc doar prostii? am întrebat frecându-mi obosit fața.

            - Ai mare dreptate când spui asta, răspunse el. Iisus era fiul lui Dumnezeu cum sunt eu papă. Sunt întâmplări și conexiuni pe care nu le cunosc pentru că s-au întâmplat înainte să fiu creat, dar îți spun sigur că El nu e ceea ce se spune în Biblie. Carte sfânta pe naiba. Oamenii o vor așa. Daca El ar fi avut un fiu, nu l-ar fi trimis pe Pamant. Și știu sigur că Iisus a fost un demon extrem de puternic. Aura lui era incredibil de mare. Nu am mai văzut o aură atât de puternică decât la Lucifer.