Demonii: Secretul

VI Vizită neprogramată

                Un urlet furios mi s-a format în corzile vocale, care, când a fost eliberat, cred că s-a auzit în jumătate de cartier, acoperind total sunetul cauzat de spargerea oglinzii. Ochii mei roșii ca sângele parcă se reflectau din fiecare ciob al spărturii din fața mea, în timp ce din pumnul meu plin cu așchii de oglinzii se scurgea esența vieții.

                Mi-am privit monturile însângerate și m-am simțit mai bine. Încă mai aveam reacții umane la răni. Nu devenisem un monstru. Sau, cel puțin, nu încă.

                Am dat drumul la apa rece și mi-am băgat mâna sub jetul binefăcator care ajungea rozaliu în chiuvetă după ce îmi spăla sângele și cioburile microscopice din rănile de pe monturi. Tata era în ușă, privindu-mă împietrit.

                - Spirt și bandaje, i-am cerut pe un ton de comandă care nu accepta împotrivire, iar el s-a executat mecanic. Nici nu mă mir. Probabil că era în stare de șoc. În locul lui, poate că și eu aș fi fost, văzându-mi fiul în halul în care mă găseam eu acum. Sau poate că nu? Cine știe?

                Mă întrebam cum de mai eram încă sănătos psihic, având în vedere recentele întâmplări prin care am trecut și toate personajele dubioase pe care le-am întâlnit. Știam doar că trebuie să termin cu povestea asta înainte de a fi prea târziu. Înainte de a rămâne fără timp. Însă cât timp mai aveam la dispoziție, nu știam.

                Când sângerarea s-a oprit, mi-am turnat spirt peste rănile proaspete, ceea ce mă făcu să-mi încreștez dinții de durere, după care mi-am bandajat mâna.

                Având fașa medicinală în mână, m-am gândit să-mi schimb și bandajul de la antebrațul stâng, care acoperea rana făcută de Bloody Mary. Nu mă mai durea deloc, iar lipsa durerii am pus-o până acum pe seama adrenalinei care continuat să fie prezentă în mine la fel ca sângele.

                Un adevărat șoc m-a cuprins atunci când, în locul rănii adânci la care mă așteptam, am descoperit o cicatrice care părea să fie acolo de ani buni. Am început să tremur. Vindecarea asta este departe de a fi ceva care să mă bucure. Era un semnal de alarmă care-mi spunea că mă transform în ceva care părăsea sfera umanității. Durerea din monturi dispăruse deja. Palma stângă îmi lovi puternic și scurt pumnul drept, însă nu am simțit deloc durere. Uimit și terifiat, mi-am scos aproape sfâșiind bandajul pe care abia îl pusesem. În locul tăieturilor se găseau dungile subțiri și roșiatice caracteristice rănilor proaspăt cicatrizate. Eram îngrozit de ceea ce se întâmpla. Nu mai aveam timp de pierdut.

                Am ieșit ca un uragan din baie. M-am îmbrăcat rapid înapoi și am ieșit în același mod furtunos din casă. Tata strigă ceva în urma mea, însă capul mi se învârtea cu atât de multă rapiditate, încât nu mai puteam înțelege nimic. Nu mai vedeam și nu mai auzeam nimic. Intrasem într-o stare asemănătoare morții cerebrale, pentru că nu mă mai puteam gândi la nimic. Devenisem o creatură pur instinctuală și nu-mi doream decât să zdrobesc ceva. Orice. Simțeam că devin invulnerabil, iar senzația asta aducea cu sine dispariția instinctului de conservare atât de caracteristic oamenilor.

                Am lovit cu toată puterea mea balustrada din fier care se găsea în casa scării. Oasele mi-au trosnit ascuțit, iar o durere acută îmi traversă corpul, făcându-mă să cad în genunchi din cauza durerii. Fălcile mi s-au încleștat cu atâta putere încât dinții au pocnit la rândul lor. Totul în jurul meu s-a întunecat și m-am prăbușit la podea, leșinat.

                ***

                Când am redevenit contient, primul lucru pe care l-am simțit a fost gustul dulceag de sânge pe care îl aveam în gură.