My Demon (BoyxBoy)

10

Damian

Îmi dechid ochii, dar nici nu trebuie să întreb ce s-a întâmplat, deoarece știu deja. Mă ridic rin capul oaselor, iar primul lucru care se întâmplă este să mă îmbrățișeze tata.  chiar să-l fi băgat în panică cu asta. Primesc câte un pumn de la Jack și Karl, iar asta nu poate decât să-mi aducă aminte de copilărie.

-Prostule, ne-am făcut griji! Exclamă Jack.

Pe ușă intră Evan, iar când vede că sunt treaz, privirea i se schimbă și zâmbește subtil, dar pleacă înapoi. Ce a fost asta? Nu-mi poți spune că nu și-a făcut deloc griji pentru mine. Mi-a spus că mă iubește. Pe naiba, nu trebuie să am încredere în demoni.

-Elliot? Îi întreb atunci când realizez că nu este aici.

Ei se uită unii la alții și după ridică din umeri. Cum naiba nu știu unde e? Mă ridic de pe pat și le spun că vorbim mai târziu. Vreau să știu că Elliot e bine și după să clarific situația cu Evan.

(***)

Ajung în fostul meu oraș și cred că știu unde e Elliot. Merg printre blocuri, oprindu-mă în fața undei clădiri fără geamuri. Pocnesc din degete, ducându-mă pe acoperișul acesteia. În fața mea sunt Elliot cu Klaus, sărutându-se.

-Să vezi și să nu crezi. Elliot, așa te-a educat mă-ta? Întreb în glumă.

Elliot se blochează și după vine la mine, îmbrățișându-mă strâns. Ăsta e prietenul meu de-o viață. Poate n-ar mai trebui să-i alung pe toți din viața mea, asta chiar ar fi o variantă bună.

-Evan nu e cu tine? Îi aud întrebarea lui Klaus.

Elliot îmi dă drumul, iar eu mă aimt la el și dau negativ din cap. Acesta se uită ciudat la mine, dar mă aprobă. De ce ar fi Evan cu mine? Aș vrea să vorbesc ceva cu el, dar nici de asta nu prea mai sunt sigur.

(***)

Este undeva la miezul nopții, iar eu abia acum am ajuns acasă. M-au ținut toți să vorbească cu mine, iar tatei a trebuit să-i promit vă voi trece și pe acasă pentru mama.

Intru în dormitor și simt că universul își bate joc de mine. De ce este Evan în casa mea?! El îmi zâmbește și vine lângă mine. Își pune mâinile pe fața mea și mă sărută apăsat. Își răspund la sărut, fără să gândesc.

-Te iubesc. Îmi șoptește pe buze.

Înghit în sec și trag aer adânc în piept. Mă sărută din nou și-și introduce o mână sub tricoul meu. Îmi bag mâinile în părul său, trăgându-l ușor. Mă lipește de perete, dar se îndepărtează puțin de mine.

-Foarte bine, eu nu. Zic pe un ton neutru.

El pufnește pe nas și dă negativ din cap. Îmi zâmbește și începe să mă mângâie pe față. Își plimbă degetul mare peste buza mea inferioară și-mi oferă încă un sărut.

-Cât de prost mă crezi? Reacționezi și la cea mai mică atingere a mea. Vorbește cu un zâmbet pe față.

Mă sărută apăsat, iar eu adâncesc sărutul. Fac exact opusul la ceea ce zic, dar nu-mi pasă. Îl vreau, dar nu știu cât de bine ar merge asta.

-Sunt om, n-ar merge. Zic, încercând să par convingător.

Dă negativ din cap și-și coboară mâinile, până ajung pe fundul meu, pe care-l strâng, făcându-mă să gem. Are tactică, e bun.

-Ești pe jumătate demon. Continuă acesta.

Am crezut că n-am auzit bine, dar chiar a zis asta. Se pare că Elliot a avut un discurs interesant în Iad, sper doar să nu fi spus chestii mai împortante.

-Trăiesc pe Pământ. Încerc să-l conving că nu merge.

Își dă ochii peste cap și-mi zâmbește în colțul gurii. Mă prinde de coapse, forțându-mă să-mi pun picioarele în jurul bazinului său.

-Pot veni aici. Îmi șoptește la ureche.

Îmi pun mâinile după gâtul său și-l sărut, fără să stau pe gânduri. Tot nu cred c-o să meargă asta. Trăim în lumi diferite, chit că avem un punct comun. Mă pune pe pat și rămâne deasupra mea, privindu-mă fix în ochi.

-Evan... Șoptesc cu privirea ațintită pe buzele sale.

El mă sărută apăsat, lăsându-mă fără aer. Îi simt mâinile cum îmi explorează corpul, poposind pe membrul meu, care se întărește cu fiecare sărut și atingere a sa.

Mă mușcă de gât, eu gemând, și-mi dă tricoul jos. Îl trag înapoi într-un sărut care ne lasă fără oxigen, asta dacă am avea nevoie de el pentru a trăi. Îmi bag limba în gura lui, iar mâinile îi explorează spatele gol.

Pocnește din degete și rămânem dezbrăcați. Îi simt o mână pe organul meu, iar cu fiecare atingere de-a sa, mă dă peste cap. M-ar excita doar cu simpla lui prezență.

Se uită fix în ochii mei, făcându-mă să înghit în sec atunci când îi văd dorința din ochi. Îmi schimb culoarea la ochi, iar asta îl face să pufnească pe nas. Îmi oferă un sărut, zâmbind.

Coboară cu săriturile pe pieptul meu și-mi face conturul tatuajului, apoi îmi ia unul dintre sfârcuri în gură, lingându-l. Pocnește din degete și-mi ridică bazinul. Intră încet în mine, rămânând câteva secunde, fără să se miște. În curând încep și mișcările de du-te-vino, care se intensifică cu timpul.

Oficial îmi cunosc noul drog. Cum poate un simplu demon să mă întoarcă așa? Dar Evan nu e un simplu demon.. Pe el îl iubesc. Pentru el m-aș duce îl Iad să trăiesc acolo, mi-aș schimba complet viața.

Își dă drumul și după iese din mine. Se așează lângă mine, în pat. Își pune o mână după mijlocul meu, luându-mă în brațe, punându-mi capul pe pieptul său.