My Demon (BoyxBoy)

13

Inițial trebuia să aibă 12 capitole, dar mai am niște idei, deci... Spor lectură!

***

Încă ne aflăm În casa lui Horis și vorbim tot felul de chestii. Mă întreb dacă ar mai fi fost de acord cu această relație, dacă aș fi fost muritor. Ceva îmi spune că nu, dar asta nu mai contează. Se uită inisitent la mine ceea ce mă face să cred că vrea să-mi spună ceva, dar nus ție ce sau cum.

-Interpretarea prietenului tău... Începe să vorbească Horis, dar se oprește, fără să termine ce vrea să spună.

A făcut ceva Elliot? Mă uit confuz la el, dar înțeleg rapid la ce se referă. A demonstrat că e pe jumătate demon, ok. Are sens de ce mă întreabă.

-Ce-a făcut? S-a tăiat pe mână doar cu un deget? Întreb amuzat, dar mă aprobă.

Ok, chiar că-l cunosc foarte bine pe Elliot. Rămânem în liniște, iar Horis pare pierdut prin gânduri. Privirea mea tot pe cadavru este și chiar îmi place cum arată. Fuck, asta nu e de bine.

-Ați făcut teste pe voi? Întreabă bărbatul, iar eu îngheț.

Stai, ce? Îmi ridic privirea cu încetinitorul și sper doar să fie o glumă bună. Da, am testat ce putem face, dar nu la modul de documentat sau chestii de genul. Înghit în sec la vederea privirii sale serioase.

-Tată! Lasă-l în pace. Vorbești de parcă ai vrea să-i studiezi! Îmi ia apărarea Evan ceea ce mă face să răsuflu.

Horis începe să râdă și dă negativ din cap. Măcar cineva râde, dar chiar așa sună. Privirea mea pică din nou pe cadavru, dar observ ceva ciudat la el. Analizez niște linii de pe pieptul său și-mi pică fisa... E din Loris.

-El e Ben, e din Loris. Cu ce ocazie l-ați omorât? Dacă credeți că mă intimidați cu asta, greșiți. Spun calm și întorc corpul pe față.

El pare că abia acum realizează, dar mi-e puțin să cred. Cât de prost poți să fi? Evan se uită și el ciudat la tatăl său, dar nimeni nu mai zice nimic.

-N-am... Începe el, dar îi fac semn să tacă.

Nu mi-a plăcut niciodată de Ben, deci chiar îi mulțumesc. Mă îngrozesc singur la gândurile mele și înghit în sec.

-Era un prost, i-ați făcut bine, dar să nu se mai repete. Zic ultima parte pe un ton autoritar și zâmbesc în colțul gurii.

Acesta aprobă și continuăm să vorbim. Sincer, chiar mă întreb cum l-a găsit, dar prefer să nu dau prea multe despre Loris.

(***)

Am plecat și din Iad, iar acum pot și eu să respir liniștit. Aveam atâtea emoții pentru că nu știu ce părere au demonii despre noi acum. Oricum, Loris, n-a fost văzut de toți ca ceva bun, dar noua informație modifică tot.

-Te uiți dubios după oameni, ești bine? Îl aud pe Evan și tresar.

Dubios? Poate mă gândesc prea intens la metode de-ai omorî pe unii, dar nu știu ce să zic despre asta. Pentru mine nu e dubios, deoarece asta am făcut toată viața.

-Nimic important. Vrei să ne distrăm... Intrun pat? Îi șoptesc ultima parte senzual la ureche.

Acesta pare nemulțumit de răspunsul meu și se oprește din mers. Se uită la mine de parcă ar vrea să-i spun că e o glumă, dar nu înțeleg de ce.  Am zis ceva greșit?

-Te iubesc, dar nu vreau să facem doar sex. Vrei să mergem la picnic? Rămân ușor șocat la vorbele sale și chiar nu știu ce să spun.

Demon? Picnic? Ce? De când demonii se duc la picnic... Mă rog, asta făcea mereu tata cu mama, dar nu mai contează. Mă prinde de braț și pocnește din degete, ajungem într-un luminiș dintr-o pădure, iae Evan mai aduce niște chestii și pune o pătură pe jos. El chiar vorbește serior?

-Să înțeleg că nu vrei. Spune ușor dezamăgit și se așează pe pătură.

Îmi revin brusc din transă și mă așez lângă el. Îl prind de bărbie și-i întorc capul spre mine. Încep un sărut cu el, iar acesta îl adâncește, fără să stea pe gânduri.

-Vreau, doar că m-ai luat prin surprindere. Mărturisesc și mă așez la el în poală cu capul.

Mă sărută scurt și începem să vorbim diferite chestii. Îl iubesc atât de mult! Am câteva dubii referitor la cât de mult mă iubește el... Până la urmă e demon, dar vreau să-l cred.

-Dacă n-ai fi avut acea datorie, ne-am mai fi întâlnit? Îi aud întrebarea complet paralelă de aceea ce vorbeam și rămân ușor confu.

-Nu, Loris nu va mai reveni la ceea ce-a fost niciodată, de acasă fugisem la 15 ani, iar prin Iad nu prea am mers, deci nu. Îi răspund destul de lejer, dar nu mă simt chiar atât de confortabil cu acest subiect.

Acesta aprobă și se uită în jur. Pare îngândurat, dar n-am habar de ce. Începe să mă mângâie pe păr, așa că-l sărut, acesta răspunzându-mi instant.

-Dar ce s-a întâmplat cu Loris? Îi aud altă întrebare și înghit în sec.

Ce s-a întâmplat? O mare prostie... Asta s-a întâmplat. A fost creat din dorință de răzbunare și a fost distrus atunci când aproape a omorât pe cineva.

-Loris a fost creat atunci când mi-a fost ucis fratele și a fost distrus atunci când aproape a omorât-o pe mama. Zic și trag aer adânc în piept. Cineva aflase unde locuiește, tata era nu mai știu unde, deci a avut acces perfect la ea. A stat două săptămâni în comă. Continui și înghit în sec.

Atunci a fost prima dată după mulți ani în care am mers acasă și mă rugam să-i găsesc pe amândoi bine. A fost pentru a doua oară în viață când mi-am simțit pulsul în călcâie, dar sângele în cap. Îmi venea s-a urlu, iar tot ce voiam era s-o aud pe mama. Nu suportam idee că aș pierde-o și pe ea. Nu voiam să accept asta.