My Demon (BoyxBoy)

12

Am plecat de la ai mei, iar pe drum, a fost liniște deplină, dar asta nu-mi place. Îl prind de braț pe Evan și-l trag cu fața spre mine.

-S-a întâmplat ceva? Îl întreb, privindu-l fix.

Acesta îmi evită privirea și-și mușcă buza de jos. Ok, asta nu-mi place. A făcut unul dintre ei ceva? Se eliberează din strânsoarea mea, dar nu se deplasează.

-Tata e... Începe el, dar nu-l las să termine.

Îmi pun mâinile pe fața lui și încep un sărut dulce. Știu ce voia să spună, iar faptul că-i pasă de asta,, înseamnă enorm pentru mine

-Știu că este în Consiliu. Hai acasă, nu vrei să ne distrăm? Îi șoptesc pe buze.

El îmi zâmbește și mă sărută apăsat. Îi simt o până cum urcă pe talia mea, iar cu cealaltă pocnește din degete și ajungem în dormitorul meu.

Mă aruncă în pat și se urcă peste mine. Începe să mă sărute și-mi bag limba în gura sa.își coboară o mână spre organul meu și-l strânge prin materialul blugilor, făcându-mă să gem.

Îmi dă jos tricoul și după pe al său. Îl simt că nu mai are răbdare, dar nici eu, așa că pocnește din degete și rămânem dezbrăcați. Coboară cu săriturile pe mandibula mea, pe gât, ajungând la claviculă. Îmi linge unul dimtre sfârcuri, iar pe celălalt îl ține între degete, schimbând de mai multe ori.

Ajunge la organul meu și mi-l linge de sus până jos, apoi începe să se joace cu biluțelele mele, sugându-le. Mă înnebunește! Îmi ia membrul în gură și începe să facă mișcări de du-te-vino. Îmi mușc buza inferioară la vederea scenei din fața mea și-mi las capul pe spate.

Revine asupra buzelor mele și începem un sărut din care n-aș mai vrea să mă despart. Se îndepărtează ușor de mine și-mi mușcă lobul urechii.

-Te vreau în interiorul meu. Îmi șoptește și mă mai mușcă o dată.

Stai, ce?! Rămân șocat, dar n-a puc să reacționez, căci mă sărută scurt și se așează pe pat, lângă mine. Mă urc peste el, sărutându-l cu poftă. Ne despărțim, iar Evan mă trage mai sus, luându-mi organul în gură. Jur că, dacă nu se oprește, îmi voi da drumul, fără să facem ceva.

Îmi lasă salivă pe membru și-l mai sărut o dată, înainte să-l întorc pe burtă și să intru în el. Fac mișcări de du-te-vino, iar gemetele nu întârzie să apară. Strânge cearceaful în mâini, iar eu îmi dau drumul în interiorul său.

(***)

-Tu ai știut de la început că tata e Horis și ai acceptat tot? Cum...? Îi aud întrebarea din nou, iar asta mă amuză.

Am decis să anunțăm și-n fața tatălui său, iar tot drumul m-a întrebat de unde știu că Horis e tatăl lui și mai multe. Sincer, chiar nu înțeleg cum de nu se prinde.

-Evan, ai uitat cu cine stai de vorbă? Loris? Se uită la mine de parcă i-am luminat calea.

Continuăm drumul, iar Evan bate la ușa unei case. Ne deschide Horis ușa și se uită confuz la mine, dar pocnește din degete și ne poftește în interior.

-Vreau să-mi cer scuze legat de... Cele întâmplate. Zice tatăl lui Evan și aprob cu o mișcare din cap.

Ne face semn să-l urmăm, iar primul lucru pe care-l văd este o mână de om și un miros de putrefacție. Doar nu.. E un cadavru în living. Ironic, după părerea mea.

-Există metote mai interesante de-a omorî pe cineva. Vorbesc aproape involuntar și primesc priviri de la amândoi.

Ne așezăm pe canapea și încep să analizez cadavrul. Doar a fost sufocat de la distanță. Ar fi putut să-i rupă ceva de viu sau să-l tortureze, dar nu. Îl ating și zâmbesc.

-Ești atât de interesat de un cadavru? Aud vocea lui Horis, dar nu mă desprind cu privirea de pe om.

Evan îmi atrage atenția, scoțându-mă din transă. Nu-i vina mea că-mi place să omor oameni, dar fără urme e și mai bine, de aceea am folosit demoni separați nouă.

-Loris a avut grijă să ne amplifice anumite instincte. Decid să răspund la întrebarea sa.

Acesta mă aprobă și-și privește fiul întrebător, acesta uitându-se sibtil la mine. Își drege vocea, făcându-l pe tatăl său atent la el.

-Tată... Eu și Damian suntem împreună. Spune aproape fără suflare.

Horis zâmbește și dă afirmativ din cap. Rupe o bucată din cadavrul din fața noastră și strânge bucata de carne, în pumn. S-o iau ca pe o amenințare?

-Toți din Loris sunt...?

Întreabă de parcă Evan nu i-ar fi spus nimic. Mă uit confuz la el și după stau puțin pe gânduri. Ce ar trebui să zic acum?

-Nu, eu cu încă 3 prieteni. Vorbesc sigur și pe un ton neutru.

N-am idee ce are în cap, dar e cel mai bine să arăt că nu mi-e frică. Prefer să creadă că am tupeu nesimțit decât să creadă că mă poate omorî doar din priviri.

-Am înțeles. Să vă țină. Spune cu zâmbetul pe buze.

Nu pot explica în cuvinte cât de liniștit mă simt acum, deși încă sunt puțin confuz referutor dacă a fost o amenințare sau nu, dar nu mai contează.

Îl iubesc la nebunie pe Evan, iar faptul că putem fi împreună o eternitate, e tot ce-mi puteam dori. Ce poți vrea mai mult decât o viață plină de pasiune și dragoste? Poate doar sănătate și bani, dar asta nu este o problemă pentru noi.

Sfârșit!

Poveste nouă cât de curând!