Pentru toți cei care ar fi dat totul pentru a rămâne, dar au fost nevoiți să fugă, și pentru toți cei care deși nu-și doreau decât să fugă, au rămas.
Carte scrisă în totalitate în colaborare cu Ana Maria Hornea (Tasmmyn), și bazată pe serialul tele...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ƒăʀă ֆâռɢɛ քɛ Ӈʊɮʟօʊʀɨ
Navarro mustăci ușor din nas, lăsând punga înapoi în suportul său din spatele scaunului, privind de câteva ori peste umăr, spre baie. Avea o urmă de intrigare și neliniște pe chip, surprinsă de arcuirea unei sprâncene. Jandarmul dejuca planul deja impus, și anume, asigurarea unui zbor lin, fără incidente neplăcute. Inspectorul fusese cât se poate de clar. Zaida Nadir nu trebuia provocată la nimic. Era un teritoriu minat pe care trebuia călcat cu grijă. Jandarmul ăla numai grijuliu nu părea. Jandarmul ăla exagerase.
De o parte și de cealaltă a ușii încuiate, timpul se scurgea diferit. Ceea ce pentru Navarro însemnase doar trei minute, pentru Zaida păruse o nenorocită de eternitate.
După exact trei minute pe ceas, Navarro își pierdu starea, ridicându-se și pornind precaut pe coridor. Era o liniște absolută, o liniște profundă și tensionantă. Se apropia, având o încruntătură vagă pe chip. Nu știa la ce să se aștepte. Din spatele ușii încă blocate, se auzi brusc o oglindă spartă, cioburile lovind din plin podeaua. Zgomotele începeau să fie greu de deslușit - dar se opriră subit odată cu un strigăt gutural al jandarmului.
Fiind deja foarte aproape de ușă, cu urechea aproape lipită de aceasta, Navarro se dădu doar un pas în spate, ducându-și mâna la centura pantalonilor, către arme.
- Mama mă-sii, bombăni. Deschideți dracului ușa! o forță, iar după o altă secundă de liniște, ușa chiar i s-a deschis. Jandarmul se legăna nesigur pe picioare, cu mâna pe clanță. Din gât îi ieșea un ciob din oglindă, sângele țâșnindu-i ca dintr-un furtun. Navarro își mări ochii, stupefiat.
Încă din adolescență, adorase filmele horror. Acum nu i se mai păreau atât de distractive. Pe gresia albă, trupul bărbatului se prăbuși cu zgomot, sângele țâșnindu-i fără oprire din jugulară, ochii acestuia rămânând fixați pe ușă. Păru că voia să spună ceva, dar nu mai apucă. O imagine înfricoșătoare, dar cumva predictibilă. Jandarmul și-o ceruse singur. În spasme inegale, era evident că nu avea să supraviețuiască. Urcându-și privirea, o văzu umezindu-și scurt buzele. Îi observă hainele șifonate și realiză că trecuse printr-un episod neplăcut. Și chiar dacă probabil avea toate motivele din lume să se teamă și să fugă de ea, nu îl speria deloc.
- Ia zi, îți exersezi tehnicile de machiaj? veni spre ea, țintindu-și privirea pe ciobul ce-i reflecta apropierea.
Spațiul băii era unul îngust, foarte strâmt, foarte incomod. Foarte incomod, mai ales când era ocupat de o femeie furioasă înarmată cu un ciob cât brațul ei, un gardian nebun și un cadavru plin de sânge. Încă urcată pe chiuvetă, Zaida îl lovi cu putere pe Navarro cu talpa bocancului în piept, depărtându-l până i se izbi spatele de peretele lateral.
Avea ambele mâini încă încătușate, tăiate adânc de strângerea ciobului și o expresie de demență pură pe chip. Rujul îi era puțin dus spre obraz, iar o șuviță întunecată de păr îi tăia privirea. Respira cu dificultate și nu ezita să ucidă din nou.
