De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 20

Stefan:
In urma cu 12 ani...
 
Imi mușc mai tare interiorul buzei de jos cand o vad cum ma priveste pe o parte jenata,iar pe cealalta fascinata si imi fortez degetele ca sa ii elibereze bratul dupa ce ma asigur ca sta bine pe picioare,insa nici un muschi din corp nu ma asculta.
-Stefan!imi aud din nou numele si inspir cu putere.
-Stai si tu pe o bobina de fire,ii cer in timp ce ii fac semn din cap spre paleti pe care sunt depozitate cele mai folosite fire din producție si ma oblig sa ii eliberez incet bratul.
-Aaaa...zice si arunca o privire spre mini lagărul ce se afla in partea asta de fabrica.
-Stai pe oricare vrei,o indemn,iar dupa ce se pune pe una,ma intorc pe calcaie si ii vad pe ai mei cum ridica mainile in aer.
-Ce naiba s-a mai întâmplat?intreb,iar primul ce vine in fata mea,e reglorul.
Prietenul meu cel mai bun,cu care m-am angajat in aceeași zi si de atunci muncim doar impreuna,aproape ca-mi baga in ochi niște fire ce nici macar nu trebuie sa le masor,ca sa știu ca sunt defecte.
-Larisa de la QS,i-a găsit greșeală lui,Andy si acum s-a dus după maistra ei ca sa o aducă la noi.
Imi inclestez maxilarul cand aud ce imi spune si inspir adanc ca sa imi păstrez calmul.
-Si unde ai fost de nu l-ai putut ajuta pana sa apara aia?intreb pe un ton jos si ridica din umeri.
-Puneam o scula la 402. Am aflat dupa ce ciufuta aia a plecat,raspunde Cozma si ii iau firele din mana,apoi oftez.
-Cat de mult a depășit toleranta la conectori?intreb in vreme ce ma indrept spre ceasul comparator al uneia dintre mașini.
-Cu 10,zice in vreme ce ma urmează.
-Nu e atat de mult...zic taraganat si rade usor in barba cand ma aude.
-Stefan...știi mai bine decât mine ca toleranta la firele astea e plus,minis 0,2. Iar el in loc sa aibă 1.20,are cu 10 mai mult!pune accent pe ultima cifra si chicotesc.
-Serios?intreb in timp ce dau puțin ceasul peste cap si apas pe el exact atat cat trebuie ca sa fac barii sa imi dea rezultatul pe care il vreau eu.
-Cum dracu reușești sa faci asta?intreaba si se uita la mine cu o sclipire de amuzament in privire,cum o face de altfel de fiecare data cand pacalesc ochiul cu mismasurile mele.
Nu raspund,dar in schimb ranjesc in coltul gurii.
„Si daca i-as explica,tot nu ar putea sa păcălească ceasurile. O fi el reglor,dar ceea ce face el,nu are nici o treaba cu ceasurile de măsurare a parametrilor de pe masini. Eu in schimb cunosc fiecare masina cap-coada si stiu exact cum sa le manevrez ca sa iasă totul ața. Cat despre ceasuri,stiu fiecare cat e de sensibil și pot sa le fac sa dea oricând valoarea pe care mi-o doresc,indiferent de cat de greșit este firul.”
-Vezi ca vine ciufuta,cu maistra ei si cu Livia,imi șoptește in timp ce masor si surad intunecat.
„De nu ii scot eu acum figurile la fatuca asta din cap,inca-i una. Ea crede ca asa se face treaba? Dând in gat pe toata lumea? Oamenii greșește si e normal sa o facă. Nu suntem roboti. Pana si ăștia dau eroare. Dar ea vad ca nu înțelege ca putem rezolva orice problema fără sa se ajunga la urechile celor de sus. Toata lumea din fabrica stie ca pe principiul asta merg de 6 ani de când sunt angajat aici,dar se pare ca roscata asta ce nici bine nu i s-a uscat cerneala pe contract,isi da aere de interesanta. Dar nu-i nici o problema,ca am sa i le scot eu din cap.”
-Stefan!urla Livia si intorc capul spre ea.
Are o privire serioasa,dar o cunosc atat de bine,încât imi transmite clar sa il scot cumva pe omul meu ca sa nu fie obligata sa ii taie din salar.
-Da?intreb relaxat,desi fierb pe dinauntru.
-S-a găsit greșeală la una dintre mașinile tale,ma informează cand ajunge langa mine si incepe sa bata cu unghiile de la o mana in bancul de lemn ce e prins de masina si pe care se pun loturile de fire atunci cand nu ai chef sa le arunci pe ștender.
-Ce greșeală?intreb cu o curiozitate prefacuta si imediat se baga roșcata in seama.
-La seria S 704 123,din lotul 4B,firele au cu 10 peste limita de toleranta.
-Serios?o intreb zambind si incuviinteaza cuminte din cap.
„E atat de proasta incat nu se prinde ca o iau la mișto.”
-Pai am verificat un fir din lotul respectiv si e totul in regula,replic si ridica surprinsa din sprâncenele tatuate.
-Cum e in regula,Stefan?intreaba maistra ei. Eu l-am verificat pe cel ce l-a adus la mine si nu e bun.
-Da-mi firul,ii cer si intind o mana spre ea.
Mi-l pune în palma si il masor in fata lor,dar înainte de asta,apas putin mai mult pe butonul ce trebuie sa coboare acul si presiunea in ceas stiu ca e in crestere,făcându-mi astfel valoarea sa fie mai mica atunci cand masor conectorul.
-Cum Dumnezeu?intreaba maistra roșcatei si se pune sa isi șteargă ochelarii ca sa vadă mai bine,apoi verifica din nou valoarea ceasului. Imposibil!pufneste si masor inca o data firul,iar ceasul indica aceelasi parametru.
-Dar...nu se poate!icneste roscata si o privesc impasibil.
-Vezi cât scrie acolo?o intreb fără inflexiune in glas. E 1,20 sau nu?
-Pai este,dar nu inteleg cum?intreaba si chicotesc răutăcios.
-Invata sa masori cum trebuie,iar data viitoare când te mai mănâncă sa dai cu ciocul,vino la mine prima data. Asa nu afla o fabrica intreaga ca una de la calitate nu e in stare sa măsoare nici macar un fir,i-o trantesc si ii cade fata.
-Dar l-am masurat eu la cesul nostru si nu da valoarea care trebuie,Stefan!ridica vocea maistra ei.
-Si ce ma interesează pe mine? Eu imi trimit băieții la voi sa verifice firele? Le masoara la mașinile lor. Du-te și cheamă un mecanic sa iti verifice ceasul. Poate al vostru este dat peste cap,ii sugerez si imi vine sa bufnesc in ras cand ii vad fata vexata.
-Dumnezeule! Recunoște ca minti!imi cere si ridic dintr-o spranceana.
-Poftim?intreb in schimb pe un ton serios si mijeste ochii la mine,apoi imi ia firul si il baga Liviei sub nas.
-Tu Livie! Firul asta nu e bun!ii zice,iar blonda clatina din cap.
-Daca Ștefan zice ca e bun,atunci asa este,ii arunca minciuna in fata si amandoua mai ca nu-si smulg parul din cap când o aud pe nebuna mea cum imi tine partea.
-Dar nu e bun!ridica din nou vocea maistra de la QS si chicotesc.
-Vrei sa-l masor din nou?intreb si ranjesc in coltul gurii.
Pufneste nervoasa,apoi se întoarce pe calcaie.
-Vezi sa nu uiți sa rupi foaia cu greșeala si mai puneți fetele la cateva teste macar o data pe luna!strig in urma ei,iar dupa ce roscata o taie si ea de langa noi,Livia clatina din cap si ma priveste sătulă sa mai ia parte la nedreptățile ce le fac.
"Dar n-am cum sa nu le fac,cand eu țin cu oamenii mei pana si cu dinții."
-O data si o data tot o sa dam de belea daca mai continui sa te ajut sa-ti scoți camasa pe unde nu trebuie,zice si imi dau ochii peste cap.
-Ma descurc Livie. Tu doar zi ca mine si o sa fie de fiecare data bine,replic fără pic de aroganta in voce,cu toate ca altul de ar fi in locul meu n-ar mai putea de aere si figuri.
„Insa eu știu un lucru. Prieteni iti sunt muncitorii,nu conducătorii. Iar la mine toti ai mei sunt luați sub aripa mea. Atat timp cât eu lucrez în fabrica asta,indiferent de ce greșeli o sa se găsească pe schimbul meu, am sa le remediez si nici unul nu o sa aibă la sfarsit de luna cu mai putini bani in buzunar decat trebuie.”
-Descurca-te atunci,imi spune Livia si se întoarce pe calcaie.
Iese printre mașini si trece în partea cealaltă de sector. O vad cum se opreste la barfa si clatin din cap.
-Livie!!!ridic tonul si imi arunca o privire incruntata peste umar. Vezi ca au sunat aia de la KSO sa dai drumul la niște comenzi,spun si continua sa se uite urat la mine.
-De fapt pe tine te cautau,mi-o intoarce si bufnesc in ras.
-A naibii chitra,spun si imi tranteste un zâmbet nevinovat.
Ii intorc spatele si il vad pe sărmanul ce a greșit firele cum ma priveste vinovat.
-Stefan...eu...
-Arunca toata seria si ia-o de la capat,ii spun,iar cand trec pe langa el il bat o data pe spate. Vezi sa nu o mai greșești ca intra dupa amiaza in banda si chiar am nevoie de fire.
-Da. Mersi pentru ce ai făcut pentru mine.
„Sa fiu eu sănătos,ca pe restul le fac cum stiu mai bine...”
-Du-te si verifica-i firul cand da drumul din nou la comanda,ii cer lui Cozma cand ajung in dreptul lui si incuviinteaza din cap. Si mai uita-te din cand in cand la el pana cand dă toata seria gata.
-Ok,raspunde scurt si trece pe lângă mine.
-Stefan!!!imi aud de data asta numele venind de undeva de la fetele de peste drum,dar continui sa merg înainte.
-Hai Alexandra,ii cer si se ridica ca arsa de pe bobină.
Imi indrept pasii spre holul ce da in lagarul principal,apoi imi iau o cafea de la dozator si deschid una dintre ușile ce dau afara.
Ii fac semn sa iasă înaintea mea si din nou imi aud numele cum imi este urlat prin fabrica.
„Acum poate sa se oprească toata producția. Pana nu imi beau cafeaua si nu fumez o tigara,nu merg sa vad unde dracu a luat foc.”
Ies în urma brunetei ce e mai mica de înălțime decat mine cu un cap si ne punem la una dintre mesele goale. Locul asta e făcut pentru cei ce fumează,fiindca nu este acoperit. E un pătrat enorm ce se afla între clădiri.
-Cum ești?o intreb in vreme ce imi pun cafeaua pe masa si imi scot pachetul de țigări din buzunar impreuna cu bricheta.
-Nu stiu. Nu prea înțeleg ce se întâmplă in fabrica asta,raspunde si ii apreciez din start sinceritatea.
"De obicei toata lumea vrea sa-mi intre in gratii,indiferent ca e om nou sau lucrează aici de 15 ani de zile. Pentru ca toata lumea din fabrica depinde de mine. Nu exista sector sa nu aibe nevoie de ajutorul meu. Si nu exista om pe care sa nu-l pot ajuta."
-Ai timp sa înveți,o asigur,apoi bag tigara intre buze si o aprind.
-Stefan!aud din nou cand usa se deschide și intorc privirea spre Marin,șeful de grupa ce se ocupa non-stop de mașinile mele.
-Da?
-Te cauta Cristina. Zice ca ii sta banda din cauza unui fir.
-Sa ma caute,spun si incuviinteaza scurt din cap,apoi dispare in producție.
-Doamne...ce nebunie!exclama bruneta in soapta si revin cu ochii asupra ei.
O analizez pe tăcute si atat dupa limbajul corpului,cat si dupa chip, imi dau seama ca e copleșită de ceea ce se întâmplă in jurul ei.
„Are dreptate. Chiar e un haos,dar pentru mine a devenit atat de normal incat mi se pare absolut firesc.”
-Vrei sa-ti iau o cafea?intreb cand imi dau seama ca beau ca un nesimțit in fata ei,dar efectiv mintea mea abia acum începe sa gândească cum trebuie și sa iasă de sub faza de fabrica si de producție.
Cand sunt inauntru nu imi sta capul la nimic altceva,decat la problemele de care știu ca e inevitabil sa nu ma lovesc in fiecare clipa. Atunci intru in faza de "sa rezolv cât mai multe dintre ele" si am nevoie de cateva minute ca să ies din ea.
-Poftim?intreaba mirata.
-Vrei o cafea?repet întrebarea si ii cade fata.
-Nu!raspunde cand isi revine. Eu nu stiu daca sa ma aflu aici cu tine e in regula,d-apoi sa-mi mai iei și o cafea.
-De ce?vreau sa știu și mai trag un fum din tigara.
Ma priveste cu intensitate,de parca ar incerca sa-mi ghicească gandurile si ridic o spranceana in așteptarea răspunsului.
-Fiindca esti șeful meu,raspunde si un colt al gurii mi se ridica puțin.
-Pai dacă eu iti dau voie sa fii aici cu mine,unde e problema?intreb si clipește de cateva ori buimaca.
-Aaa...sopteste si imi inclin capul usor intr-o parte. Habar nu am daca asta e o problema sau nu,continua cu voce mica.
„Nici eu nu am habar ce se întâmplă cu tine micuto,dar chiar dai impresia ca esti căzută putin de pe luna,vorba Liviei. Nu stiu de unde a scos-o András,dar pustoaica asta are ceva. Nu înțeleg cine a bagat teroarea asta in ea,dar se citește clar in ochii ei ca nu a dus o viata tocmai roz. E speriata,iar încrederea în ea si in oameni e cam la pământ. La cum analizează tot ce misca prin jurul ei,imi dă de înțeles ca e mereu în alerta si nu vreau sa trag concluzii pripite,dar sunt ferm convins ca cineva a ranit-o foarte grav. Acum...in ce fel a facut-o rămâne doar sa aflu. Fiindca brunețica cu toate ca sta prost la unele capitole atunci cand vine vorba de stat intr-un mediu colectiv,ma atrage intr-un mare fel,iar ochii ei,cu toate ca sunt tristi,imi fac inima sa-mi bata mai repede în piept. E prima data cand mi se întâmplă lucru asta. Cand privesc o fata si bătăile inimii mi-o iau razna. E prima data cand muschiul ce pulseaza viata in mine,acum bate pentru altcineva. O face pentru ea. Pentru bruneta cu ochi fermecători si buze ale naibii de ispititoare.”
 
*****

Mulțumesc CoccaLaura pentru clip!
Il ador!
La fel și pe tine!