Capitolul 37

183 46 0
                                    

Stefan:
În urma cu 12 ani...
 
O privesc ca trasnit in vreme ce ea se uita uluita la mine si simt cum mintea imi suferă un scurtcircuit.
„Cum e posibil asa ceva?”
-Asta e...deschide gura,dar o vad cum nu-si găsește cuvintele.
Ma asez pe marginea patului cand imi revin in simturi si continui sa o privesc lung.
-Esti sigura ca pe ei doi i-ai visat?intreb si incuviinteaza din cap. Fereasca Dumnezeu...continui soptit si incep sa-mi trec o mana prin par. Cum e posibil asa ceva?pun întrebarea cu voce sparta si ridica neștiutoare din umeri.
-Habar nu am...ti-am zis ca am vise lucide,dar asta...zice si arata poza spre mine. E prima data cand mi se intampla sa visez pe cineva pe care n-am văzut in viata mea.
-Dumnezeule...oftez si ii i-au poza din mana,apoi o pun pe noptiera si privesc cateva clipe in gol.
Încerc sa găsesc o explicație logica la tot ce tocmai mi-a fost dat sa trăiesc,dar realizez in scurt timp ca n-am nici cea mai vaga idee cu privire la acest lucru.
„Sau am...doar ca si acest lucru e imposibil ca sa fie adevărat.”
-Tu singur nu ești vrăjitoare?o intreb si in ochii verzi apare o scanteie de amuzament.
-Nu cred...dar bunica zicea ca ceea ce am eu,se numește har.
-Eu cred ca ai in sange vreo gena ce a aparținut unei vrăjitoare,insist si o umfla rasul cand ma aude.
„Bine măcar ca mai are puterea sa o faca. La cum a urlat cand s-a trezit înconjurată de întuneric,m-ai ca nu m-a făcut sa sufer un preinfarct.”
-Vino aici,micuto,ii cer si deschid larg bratele cand ies din gândurile mele.
Se urca în poala mea si o îmbrățișez strâns la piept.
-Nu stiu ce explicație sa găsesc visului tău,dar ma convingi din ce în ce mai tare ca esti de-a dreptul speciala,soptesc si ma priveste cu atat de multa recunostinta ca ii susțin nebunia,chiar daca nu o înțeleg pe deplin,incat sangele mi se transforma în lava.
Incep sa ard si o fac de dragul ei.
„Nu pot sa-mi explic cum de micuta asta nu a fost înțeleasă la viata ei,cand e atat de usor de citit. Si atat de usor de făcut fericita. Of Doamne,inimioara...imi pare rău ca alții te-au frant,dar ma bucur pentru ca datorita lor ai avut curajul sa-ti infrunti destinul si ai ajuns la mine. Iar acum...nu mi-l mai vad eu pe al meu fără tine prin jurul meu.”
-Te iubesc micuto,soptesc,iar buzele ei se ridica intr-un zambet si ochii ii sclipesc de fericire.
-Cel mai mult,raspunde si imi inlantuie gatul.
-Cel mai tare,continui si imi lipesc buzele de ale ei.
O sarut incet si ii ling tot interiorul gurii,apoi ii sorb limba si o musc usor de buze inainte sa ma retrag.
-Hai sa facem nani,zic pe un ton scazut si se da jos din poala mea,apoi se intinde si trag patura peste ea.
-Aprinde te rog televizorul,imi cere in vreme ce ma ridic și ma indrept spre întrerupător.
-O sa încercăm sa dormim cu lumina stinsa,ii spun si imediat respiratia i se accelerează. Nu ai sa patesti nimic inimioara. Am sa fiu lângă tine,o asigur si o aud cum inghite cu dificultate.
Pun mana pe întrerupător si o privesc increzator inainte sa sting lumina.
-Trebuie sa-ti învingi frica,micuto. Asa ca...lasa-ma sa te ajut. Ai sa vezi ca nu se intampla nimic in seara asta,iar mintea ta încetul cu încetul o sa se reseteze. Vrei sa încerci?
Trage de cateva ori aer adanc in plamani,apoi incuviinteaza pe tăcute din cap.
De data asta o privesc cu mândrie si sting becul,apoi prin întuneric pasesc spre pat si ma bag lângă ea. Se face mica la pieptul meu si o strang in brate. O sarut pe par si incep sa o mangai usor pe piele.
-De ce ai nevoie de lumina ca sa adormi?intreb incet si o aud cum inghite in sec.
-Dupa ce a murit bunica,m-am simțit a nimănui,sopteste cu voce tremurata. Apoi simțeam cum totul in jurul meu ma sufoca,iar ca sa ma asigur ca pereții nu se strang in jurul meu pe timpul somnului,lasam televizorul aprins sau lampa.
-Stii ca in prima seara in care am dormit cu tine,eu am stins lumina dupa ce tu mi-ai adormit in brate?o intreb si clatina din cap. Ei bine...si in următoarea am făcut același lucru.
-Serios?intreaba mirata.
-Da...
-Ei bine...inainte de moartea ei nu puteam sa adorm daca era o sursa de lumina in camera. Pana si becul acela rosu de la televizor ma deranja. Dupa...ti-am spus...din cauza fricii de a nu ma sufoca prin somn,adormeam cum lumina aprinsa. Chestia este ca in perioada aia ma trezeam de foarte multe ori pe noapte,iar lumina ma ajuta sa ma simt in siguranta.
-Acum ești in siguranta,soptesc si o sarut pe par. Poți sa dormi linistita,micuto. Eu n-am sa-ti dau drumul din brate.
-Am sa încerc...
-Ai sa o faci,o corectez cu blandete. Si ai sa reusesti,continui,iar ea inspira adanc.
-Am sa o fac,repeta dupa mine. Te iubesc,soare.
Zambesc.
-Cel mai mult si cel mai tare,inimioara.
Inchid ochii in vreme ce continui sa o mangai pe spate,iar gandul mi se îndreaptă automat la visul ei.
„Nu stiu ce sa zic despre el,dar dacă e sa fie asa cum zice,ma bucur ca bunicii mei au vegheat pana acum asupra mea si ca si-au găsit pacea o data cu aterizarea micuței in viata mea. Eu am spus ca e femeia de care am nevoie. Am stiut-o din prima clipa în care inima mea a început sa bata pentru ea.”

De vorbă cu bunica 🔞Donde viven las historias. Descúbrelo ahora