De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 71

Ale:

In timp ce pregătesc sosul pentru paste,aud cateva chicoteli înfundate ce vin din living si imediat ochii mi se mijesc putin.
„Ce fac acolo?"
Pun lingura pe blatul de la bucătărie si dau flacara la aragaz pe minim cand chicotelile lui Eric cresc in volum si ma intorc pe calcaie. Cu pasi tiptili ies din bucatarie si traversez holul,apoi bag capul pe dupa usa ca sa-i prind pe cei doi in flagrant.
-Ce?intreb ca trasnita si casc ochii la peretele alb ce acum e plin de desene si mâzgăleli.
-Eu ti-am spus ca o sa ne auda,chicoteste soarele meu si il priveste amuzat pe Eric ce e tot numai un zambet.
-Ai înnebunit soare?il cert in vreme ce intru in living si nu-mi iau ochii de pe perete. Doamne ferește!continui si ma lovesc cu o palma peste frunte cand vad ce au făcut.
Cateva stele in toate culorile sunt împrăștiate pe zidul alb,iar printre ele e strecurata si o semiluna. Mai jos e o casa,iar langa ea sunt trei desene ce ar trebui sa reprezinte doi oameni si un copil. Dar cum soarele meu e varza la desen,a facut pe perete niște hidosenii. Un cerc tine loc de cap,o linie dreapta e corpul,iar cate una e trasata in stanga si-n dreapta,atat sus cat si jos ca sa dea de înțeles ca alea sunt mainile si picioarele. Langa acest desen „fenomenal" mai sunt și niște cercuri sau linii trasate la întâmplare in diferite culori și mărimi,ceea ce imi da clar de înțeles ca aia e opera lui Eric.
-Vai de mine!exclam cand imi revin în fire si clipesc buimaca. A dat talentul in voi?intreb si ii privesc pe rand.
-Uite bebe!imi cere teroristul incantat si face semn spre perete.
-Vad!raspund in doi peri si imi țintesc ochii pe Stefan. Esti nebun?il intreb in vreme ce il omor din priviri.
Chicoteste.
-L-am găsit desenând pe perete...incepe sa se scuze si imediat imi cade fisa.
„De asta a răspuns intr-o doara cand l-am strigat pentru ca era prea liniste prin casa. Era ocupat cu desenatul pereților. Si cum eu eram prinsa printre oale,m-am luat cu mâncarea si nu am mai mers sa verific ce face. E si vina mea ca n-am facut-o,dar vad ca nebunul asta de barbat al meu a dat în mintea lu ficiorsu,de nu l-a oprit cand l-a găsit in plina acțiune si i s-a alăturat lui ca sa îl ajute cu desenatul."
-Si te-ai gândit sa i te alaturi?intreb mai mult printre dinti.
Zambetul angelic ii apare pe buze in vreme ce se apropie de mine,dar nu reușește sa ma înmoaie.
„E nebun! Ultimul lucru pe care mi-l doresc sa-l facem acum si de care n-am chef este sa zugravim."
-Hai nu te enerva,imi cere soptit cand se opreste in fata mea si imi inlantuie talia cu bratele.
Imi țintesc ochii in ai lui si incep sa marai.
-Bebe!!!!urla teroristul si incepe sa se învârtă in jurul nostru.
-N-ai putut sa-i dai o carte de colorat?intreb nervoasa si isi apleaca usor capul,apoi isi freacă nasul incet de al meu.
-Calmeaza-te,imi cere in soapta. Desenul se șterge cu o cârpă umeda,de asta l-am si lăsat sa deseneze. Fiindca nimerise setul ala de carioci ce sunt in doua cu apa și merg șterse.
Oftez usurata imediat ce il aud si surade.
-Tot esti nebun!zic,dar de asta asta pe un ton mult mai calm.
-Hmmm...mormaie si isi lipeste buzele de ale mele.
-Nu! Nu! Nu!striga teroristul si se baga intre noi cand începem sa ne sarutam. Bebe!!!! Nu dai muah lu tati!
Bufnesc in ras cand ii aud tonul supărat si imi cobor privirea pe el.
-De ce ma rog frumos?intreb amuzata.
-A meu!raspunde si ii inlantuie un picior lu tat-su,apoi se agata strans de el.
-Of doamne...soptesc cand il vad cum se tine ca un scai de piciorul lui,apoi clatin din cap. Pune-ti mana si curățați peretele ca va mananc!continui dupa cateva clipe si ii amenint pe amandoi cu un deget. Si nu mai mâzgăli pereții!ii cer lui Eric si ma priveste printre gene.
-Be-beeeee...spune taraganat micutul.
-Nici un bebe! Ai atâtea carti de colorat și te apuca talentul sa colorezi pe pereți?intreb si un colt al gurii i se ridica intr-un ranjet.
-Doamne Dumnezeule ce terorist...oftez in soapta.
-Cand sunt gata pastele?intreaba soarele si mijesc ochii pentru ca imi dau seama ca vrea ca schimbe subiectul.
-Nu mâncați pana nu vad peretele ala luna si bec!zic serioasa si ma intorc pe calcaie.
-Am înțeles sefa!raspunde si ma abțin sa nu chicotesc cand il aud.
Imi continui drumul spre bucatarie,iar cand ajung,i-au lingura de pe blat si incep sa invart in sos.
Mulțumesc in gand cerului ca nu mi s-a ars,iar in timpul asta,ai mei apar în bucatarie,iar soarele scoate doua prosoape dintr-un sertar.
-Tati?intreaba Eric pe un ton de alintat si din nou se agata de piciorul lui.
-Da?raspunde ingerul in vreme ce pune ambele prosoape sub jetul de apa.
-Jucam cu bubuns?
-Vrei sa ne jucam cu baloanele?intreaba soarele,iar teroristul zambeste larg si incuviinteaza din cap. Ne jucam imediat,dar hai sa ștergem peretele,altfel nu ne mai da bebe mancare calda,continua si bufnesc in ras.
"De parca asta chiar ar fi o problema pentru el dacă as face-o. El chiar stie sa gateasca,iar anumite preparate ii ies mai bune decât imi ies mie."
-Bineeee...raspunde teroristul razand,apoi i-a prosopul ce i-l intinde tat-su si o zbugheste din bucatarie.
-Nu ii mai permite sa faca ce vrea!ii cer si ofteaza.
-Lasa-l sa se bucure,inimioara. E mic. Ce vrei sa faca un copil la vârsta lui?intreaba in vreme ce isi apropie gura de umarul meu,apoi ma saruta pe el. E normal sa faca si trăsnăi,nu?
-Daca erau creioane sau carioci normale,sa vezi ce te bucuram eu pe tine cu o cearta de zile mari,raspund si cateva chicoteli se desprind de pe buzele lui.
Sting focul de la aragaz cand sosul e gata și pun lingura pe blat,apoi ma întorc cu totul spre el,iar ochii verzi albastrui ma privesc intr-un mod jucaus si pufnesc.
-Tatiiiiiiii!!!!!!rasuna vocea teroristului din living.
-Vin acum!raspunde ingerul,dupa isi lipeste buzele de ale mele.
Incepe sa ma sarute cu pofta si sasai cand ma musca de buza de jos.
-Nu ma întărâta,marai la el imediat ce isi scoate colții din buza mea si un ranjet dracesc ii apare pe buze.
-Tu ai facut-o deja,imi atrage atenția si ma uit chiorâș la el.
-Cu ce? Cu faptul ca te-am certat?
-Nu,mormaie si isi trece o data limba peste buzele mele. Am citit de dimineata ultimul capitol ce l-ai postat.
Bufnesc in ras.
-Ti-am zis de cand ai plecat aseara la munca ca s-ar putea sa-l pun,iar cand intr-un final m-am hotărât,l-am postat.
-Asa-i...mi-ai spus,raspunde pe același ton jos.
-Si ai știut dinainte de existenta lui.
-Adevarat,mormaie din nou.
-Si?
-Si mi s-a sculat pentru ca eram acolo cu tine în poveste. In timp ce citeam, amintirile rulau una dupa alta in mintea mea si sa fiu a naibii de nu imi venea sa te trezesc din somn ca sa intru in tine.
-Atat iti trebuia,chicotesc. Aseară am stat treaza pana pe la 3 ca sa scriu un alt capitol.
-Despre ce e vorba?
-Despre visul pe care l-am avut cu bunica si am aflat de Eric.
Zambeste cand imi aude răspunsul.
-Ce nebunie...spune pe un ton melancolic si ridic din umeri,apoi imi lipesc buzele de ale lui si ii inlantui gatul.
-Nebunie sau nu,ti-am spus din acea aseară ca o sa se adeverească.
-Si uite ce gura aurita ai avut,raspunde printre săruturi.
Isi trece un brat strans in jurul taliei mele si ma lipeste mai tare de pieptul lui,apoi adâncește sarutul,dar nu apucam sa ne bucuram prea mult timp unul de altul,fiindca apare teroristul si ne desparte.
-Nuuuuu!!! Hai tatiiiii!!!!
-Zici ca simte,chicotesc. Ma face sa cred ca are vreun detector de apare mai mereu cand ne apropiem prea mult unul de altul.
Chicoteste,dupa se desprinde de mine si il ridica pe Eric in brate.
-Me-gem?intreaba,iar soarele incuviinteaza din cap si se întoarce pe calcaie.
-Inimioara?spune inainte sa iasă din bucatarie si intoarce capul spre mine.
Vad in ochii lui frumoși cum apar cateva scantei perverse si ranjesc.
-Dupa ce termin cu schimbul de noapte,trebuie sa scot altirelia grea din dulap.
Ma umfla rasul cand il aud,pentru ca de cand Eric a găsit intr-o dimineața in pat unul dintre vibratoarele pe care ingerul mi le-a cumpărat si era curios nevoie mare sa afle ce reprezenta bucata de cauciuc,Stefan le-a pus pe toate intr-o cutie pe care o tine pe cel mai de sus raft din dulap.
De atunci si pana acum,de fiecare data cand folosim jucării si accesorii sexuale,stam mereu cu gândul sa nu le mai uitam prin pat. Acum dupa fiecare partida de foc,prima data punem mana sa le curatam si sa le ascundem in dulap,ca sa nu ne mai trezim cu întrebări de genul: "tati,ce e asta?" si cu raspunsuri de genul: "e o jucărie de care mami are nevoie".
-Stii?intreb meditativ in vreme ce gandul despre jucării ma duce spre un alt capitol ce l-am scris de curând.
-Da?
-Ca tot ai adus vorba de artileria grea...
-Asa...
-Sa știi ca am scris și un capitol despre prima dată cand am folosit accesoriile sexuale.
Chicoteste.
-Eu ti-am zis ca ești nebuna si dai prea mult din casa.
-Asa-i,raspund zambind. Dar dacă tot e cartea noastră de ce sa nu o fac?intreb si ridic nevinovata din umeri. Decat sa scriu în alte volume scene ce pleacă de la amintirile cu noi,nu mai bine le scriu pe cele originale daca tot suntem noi doi personajele din carte?
Zambeste.
-Sunt tare curios cum o sa reacționeze Eric cand am sa-i dau sa ne citească povestea.
„Hmmm...si eu...dar asa cum i-am spus,tind sa cred ca o sa-i prindă bine lui Eric sa ne citească povestea. Sa vadă și el prin ce am trecut și cum am reusit sa depășim situațiile dificile. Sau cum ne-am iubit ca nebunii si ne-am bucurat de viata. Ori cum am tratat anumite probleme si cum ne-am susținut mereu unul pe celalalt. Sa vadă ce înseamnă o relație sănătoasă,dar înainte de asta,sa înțeleagă cat de mult a contat prezenta tatalui sau in lupta cu demonii mei. Sa vadă ce înseamnă să fii un bărbat hotărât si demn asa cum este cel ce l-a zămislit. Cat de deschis la minte este si cat de mult a contat pentru mine lucrul asta. Sa ne cunoască pana in cel mai adanc substrat al ființei noastre si sa învețe ceva din experientele prin care noi am trecut. Cu toate ca si el o sa fie crescut în același stil liber,dar tot o data corect,ma bucur foarte mult ca pot pune ceea ce simt in cuvinte si pot sa transmit prin scris ceea ce am întâmpinat in viata. Ma bucur ca sunt capabila sa ne scriu propria noastră poveste si imi doresc ca a lui sa fie mai frumoasa și mai nebuna decat a noastră. Imi doresc sa se bucure de tot ce e frumos,iar dacă viata o sa vrea sa-l puna vreodata la pământ,sa aibă puterea si capacitatea de a privi tot timpul partea plina a paharului asa cum m-a învățat pe mine tatăl lui sa o fac. Pentru ca lucrurile neplăcute si situațiile dificile vin cu un scop. Acela de a ne face mai puternic. Iar cand esti puternic la nivel psihic,esti de neinvins. Atunci esti conștient de tot ce se intampla in jurul tău și esti hotărât. Nu ai cum sa oscilezi intre bine si rau cand stii ce vrei de la viata. Esti capabil sa tinzi doar spre bine si sa ti-l dorești in toate formele. Iar eu imi doresc sa fie asumat si sa lupte. Atat in viata cat si pentru ceea ce o sa iubească. Dar imi mai doresc sa fie si conștient pentru orice decizie o sa ia,fiindca ea întotdeauna o sa vina la pachet cu un preț. Daca nu o s-o aleaga pe cea bună,trebuie sa se astepte si la încasatul unei palme din partea sortii. Pentru ca totul se plătește in viata. Vorba aia...bine dai,bine primești. Iar dacă răspunzi cu rau la rau,nu ai cum sa te aștepți sa-ti meargă bine. Imi mai doresc sa rămână demn indiferent de sumele ce se pun pe masa si sa țină capul sus in fata oricui. Pentru ca,atat timp cat te respecți si nu esti de vânzare,nimeni nu are cu ce sa te aiba la mana. Vreau sa stie ca banii in viata nu pot cumpăra un suflet și vreau sa rămână curat si-atunci cand o sa fie înconjurat de întuneric. Vreau multe si ar mai fi multe de spus,pentru ca viata este o serie întreaga de lovituri in care trebuie sa știi cum sa reactionezi ca sa înveți ceva din ele,dar am încredere ca o sa se descurce. Daca o sa fie la fel de cu capul pe umeri ca noi doi,iar pe deasupra o sa mai aibe si un strop de nebunie,stiu ca o sa faca fata cu brio încercărilor si o sa fie in stare sa-si faca viata exact asa cum o sa si-o dorească. Pentru ca el este varianta noastră îmbunătățită."
-Auzi?intreb cand ies din ganduri si se opreste imediat in loc.
-Da?
-Poate intr-o zi tragem totusi o fuga pana la München,zic surâzând.
"Daca tot veni vorba de un stop de nebunie,o am și eu pe a mea,iar ea chiar e curioasa sa vadă ce se intampla intr-un club de sex."
-Ce sa facem la München micuto?intreaba rânjind pe sub mustati.
-Sa mergem la club,raspund chicotind.
-Unu la mana,n-avem cum sa mergem pana cand Eric nu mai creste fiindca nu avem cu cine sa-l lasam acasă. Iar doi la mana,chiar daca am ajunge pe acolo,un lucru e sigur,inimioara.
-Care?intreb,desi stiu deja răspunsul.
-Nu te impart,zice categoric.
„Si iata-l ca a venit."
-Nici macar cu o femeie?vreau sa știu si il vad cum cade pe gânduri.
-Hmmm...cu o femeie te-as putea împărți,raspunde dupa cateva momente. De fapt...daca stau bine si ma gandesc chiar mi-ar place sa vad asa ceva,continua cu ochii sclipindu-i in cap. Mi-as dori sa vad cum va imbarligati amândouă.
-Hmmm...repet dupa el. Suna a naibii de bine.
-Da...chiar suna,mormaie in vreme ce privirea ii ia foc. Cred ca ar fi de-a dreptul incendiar de fierbinte sa te vad cum îți faci de cap cu o femeie.
Ranjesc.
-Daca o sa ajungem sa punem vreodata fantezia asta in practica,sa știi ca te las sa intri în acea femeie cu care o sa ma imparti,zic si clatina din cap.
-Nu mersi,raspunde si fac imediat bot de supărată.
-De ce?vreau sa știu.
-Pentru ca imi esti de ajuns tu. N-as putea sa simt cu nici o alta femeie de pe lumea asta ceea ce trăiesc langa tine sau atunci cand intru in tine,inimioara. Imi esti de ajuns.
-Dar nu esti curios sa vezi cum se simte o astfel de nefacuta?intreb si clatina din cap. Nici macar daca ar fi sa o faci pentru o singura data in viata?continuu si ofteaza.
-Nici macar daca ar fi sa o fac pentru o singura data in viata,micuto.
„Pacat...mie chiar mi-ar place sa il vad in acțiune. Cred ca as intra in delir daca mi-ar fi dat sa-l privesc cum i-o trage alteia."