De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 117

Stefan:
În urma cu 8 ani...

Dupa ce completez si semnez cele doua foi pentru o zi de concediu atat pentru mine cat si pentru micuta mea,fiindca vinerea viitoare are examenul auto,ma pun sa bag in calculator pontajul pe ziua de astăzi.
„Ei bine...in sfarsit vine si momentul in care am sa o vad cu permisul in mana. Dupa atata vreme in care m-am ținut de capul ei,a venit timpul sa culeg roadele. Si cand ma gandesc ca nu i-a venit sa creadă în urma cu 2 săptămâni ca a luat sala aproape cu punctaj maxim. La ce emotii avea,spunea ca nu o sa fie în stare sa gândească,dar s-a dovedit a fi floare la ureche pentru ea,fiindca i-a picat un chestionar la care a știut toate răspunsurile,iar la ultima intrebare a dat intenționat un răspuns greșit. Cica,sa nu o ia in vizor politistii si sa o pice intenționat la traseu. Asa a auzit ea ca procedează cei din Iași. Au impresia ca te dai in stampa si atunci te pica la strada. Nu știu ce sa zic. Daca înveți si te descurci cum trebuie atat la sala cat si la oraș,nu au cum sa nu ti-l dea,dar ma rog...bine ca l-a luat. A ieșit din camera de examen in mai puțin de 5 minute,lucru ce a umplut inima de mândrie in pieptul meu,cu toate ca știam ca o sa treacă fara nici o problema,dar tot m-am bucurat alături de ea cand am vazut-o cat de entuziasmata si-a facut apariția dupa examen."
Surad in urma gandurilor cand chipul ei luminat imi apare in minte in vreme ce completez pontajul,dar ies din gandurile mele atunci cand usa se deschide si ridic automat ochii din ecran. Il vad pe Cozma cum intra inauntru cu un ochi ce-i plange si celalalt ce-i rade,iar o spranceana mi se arcuieste usor in vreme ce el rupe distanta dintre noi,apoi il privesc cercetator cand isi sprijină un sold de marginea biroului si ofteaza subtil printre buze.
-Pleci,zic fara ca măcar sa apuce sa deschida gura,dar la ce fata are sunt sigur ca asta e motivul pentru care a venit la mine.
Incuviinteaza pe tacute din cap,apoi trage aer adanc in plamani.
-Cand?intreb si ma las mai pe spate in scaun.
-Cat de repede pot sa demisionez,dar sa-mi rămână si salariul intreg pe luna asta?raspunde in schimb si oftez.
Ma gandesc la cea mai favorabila solutie pentru cerinta lui,iar cand o găsesc,ma ridic in picioare,apoi ma postez in fata dulapului plin cu dosare si il scot pe cel de care am nevoie.
-Daca vrei sa pleci de mâine,o pun pe Livia sa iti semneze demisia cu o data din urma. La vechimea pe care o ai,normal ar trebui sa stai 20 de zile în preaviz.
-Atunci mai vin pana la sfârșitul săptămânii si plec in week-end direct in Germania,raspunde cand revin la birou și pun mana pe pix ca sa-i completez foaia.
O intorc spre el dupa ce ii trec toate datele pe ea,iar in vreme ce semnează,Livia intra in birou.
-Ce dracu faceți aici?intreaba cu o spraceana ridicata.
-Cozma pleaca si trebuie sa ii semnezi demisia,raspund si se schimba imediat la fata.
-Am crezut ca te-ai răzgândit!raspunde in vreme ce se apropie de noi si il scurtează cu privirea.
-Nu am facut-o,iar acum e ceva sigur. Mi-au acceptat aia CV-ul si trebuie sa plec. Pana la sfârșitul lunii trebuie sa am actele facute ca sa pot incepe lucru,zice Cozma in vreme ce ne privește pe amandoi.
Livia ofteaza zgomotos,apoi se uita pe foaie si stramba putin din nas.
-Daca n-ati fi de treaba,ați manca amandoi bucata asta de hârtie!ne-o trântește enervata cand vede data ce am trecut-o pe foaie. Doar pe schimbul meu e posibil sa se facă astfel de mismasuri si toate din cauza ta!ma acuza si ranjesc usor in coltul gurii.
-Nu te mai plânge,ii cer pe un ton taraganat si pufneste.
-Are dreptate,Stefan,chicoteste Cozma. Nu te mai plange si incearcă sa te obișnuiești de pe acum cu ideea ca am sa vin după el,iar tu ai sa pierzi doi oameni de incredere.
Ochii i se maresc cand il aude si isi intoarce capul dintr-o singura miscare spre el. Eu in schimb rad usor in barba cand il aud.
„A ramas fixat pe chestia asta."
-Poftim?intreaba Livia lătrând. Stefan nu pleacă!
-Cum sa nu plece daca il duc la mai bine?raspunde Cozma in schimb,iar umerii Liviei se cutremura de cateva ori.
-Vrei si tu sa pleci?intreaba ca trasnita in timp ce revine cu privirea pe mine.
-E nebun,raspund in schimb.
-Nebun sau nu,ti-am zis ca vreau sa continuam sa lucram impreuna. Si de ce naiba sa o facem pe cateva milioane,cand putem sa castigam mai bine de 1000 de euro?
„Adevarul este ca la ce munca prestez si la faptul ca pot tine locul oricui din producție,as merita 1000 de euro și în tara. Dar cum asta e nivelul in România cand vine vorba de salarii,nu prea am cum sa ma plâng,cand prin alte zone se câștigă inca si 1000lei."
-Hai spune ca nu-ti surade ideea,ma îndeamnă Cozma si surad.
-Te-ai prostit?ma intreaba Livia inainte sa raspund.
-Nu!zic,iar ea isi da ochii peste cap. Dar acum...sa fim serioși. Chiar suna mai bine 1000 si ceva se euro,nu?
-Bai nebunule!ridica tonul. Tu nu pleci de aici! N-am sa-ti semnez nici o demisie,clar?
Chicotesc.
„De parca ar fi după ea. Sincer,singurul impediment ce ma tine in loc,este dorul pe care am sa-l simt departe de inimioara mea. Daca inainte n-am plecat la București din cauza alor mei fiindca eram conștient ca nu o sa se descurce fara mine ,acum sa plec de langa ea,ma rupe pe dinauntrul. Si nu pentru ca nu o vad capabila sa răzbată singura zi de zi in lipsa mea,ci pentru ca mi-ar fi mie greu sa stau fără ea. Dar cand ma gandesc ca pe cealaltă parte am putea sa facem mult mai multe lucruri intr-un timp mult mai scurt,instinctului ma îndeamnă sa risc. Am discutat in mare cu ea despre ideea lui Cozma,chiar daca nu e nimic bătut în cuie si a căzut putin pe gânduri. Sincer,mie unul îmi surade pe o parte ideea asta,chiar daca mi-ar fi greu fără ea,dar faptul ca ne-ar fi mai ușor sa facem ce ne dorim,parca face Iadul putin mai ușor de suportat. Fiindca oricum daca ar fi sa plec,cu siguranta n-ar dura mult si ar veni dupa mine. Iar la cum i-au sclipit ochii in momentul in care i-am spus toate avantajele,mi-a lăsat impresia ca si pe ea ar incanta-o ideea de a castiga mai mulți bani. Pana la urma am pleca la mai bine,chiar daca am fi departe de casa. Dar,daca stau si ma gandesc mai bine,acasă nu e un loc. Acasă o sa fie mereu acolo unde suntem noi doi indiferent in ce colt al planetei ne-am afla."