Dimineață Ema se trezi mai târziu ca de obicei și nu mai avea putere să se mai ridice din pat. Rănile de pe mâini o usturau cumplit și nu avea nici o alifie să se dea așa că își adună ultimele puteri și se hotărâ să-i ceară bunei ei vecine, tanti Florica, ceva să se ungă pe răni. După ce se pieptănă şi își împleti părul, ieși în curte și îşi aruncă o privire în curtea bătrânei Florica ,să vadă dacă se zăreşte prin curte. Ema rămase fără grai când văzu în curtea bătrânei, un BMW negru iar lângă portbagajul maşinii un tip înalt , pielea alba dar părul şi barba neagre ca abanosul, corpul bine conturat . Acest tip ce ziceai că e un zeu ,căra niște lucruri ce le adusese, de la mașină în casă la tanti Florica. Ema rămase pe loc și privea acest tablou de parcă era o mare operă de artă pictată de Picaso. Nu mai întâlnise până atunci un asemenea tip. Își reveni în fire şi se gândi cu tristețe că nu mai poate avea încredere în bărbați și nici nu ar vrea-o nimeni dacă ar afla ce a pățit. Nimănui nu-i convine să ia o fată ce a fost a altora decât dacă vor și ei același lucru, să o aibă în pat și după ce se satură să-i dea papucii. Ema considera că ea nu mai are dreptul să iubească sau să fie iubită așa că singurul ei vis era să se realizeze cât de cât apoi să o convingă pe mama ei să vină să stea cu ea.
După ce renunță la gândul de a se mai duce să ceară alifie se gândi să se apuce să șteargă geamurile holului apoi să-i pună perdelele curate. În timp ce era urcată pe un scaun și stergea geamurile, observa că tipul de vizavi adică din curtea bătrânei, stătea de vorba cu bătrâna dar cu ochii o urmărea pe ea. Ema se facu că nu îl vede și își văzu de treabă în continuare. După câteva minute Ema se uită pe furiș în timp ce freca de zor la un geam și observă că tipul făcea ce făcea și privea către ea.
-Ema!!! se auzi strigătul bătrânei.
-Da tanti! îi răspunse Ema.
-Lasă puțin geamurile şi vino până la mine!
-Mai am puțin tanti, vin mai târziu! zise Ema încercând să scape ca apoi să spună că sa luat cu treaba și a uitat.
-Lasă-le că nu le șterge nimeni în locul tău, tot așa le găsești, vino acum repejor!
-Hai că vin! zise Ema fără tragere de inimă. Îi era foarte rușine de musafirul bătrânei Florica.
Ema se aranjă puțin în oglindă apoi își luă inima în dinți și se duse la bătrânică.
-Bună ziua! zise Ema celor doi ce stăteau la masa de afară cu două căni de cafea aburind.
-Bună puiule, stai jos aici lângă noi la masă!
-Săru-mâna! zise și tipul străin în timp ce îi întinse mâna.
Ema întinse instinctiv mâna crezând că vrea să o salute cu o strângere de mână dar tipul îi duse mâna la gură și îi sărută politicos mâna apoi îi reținu puțin mâna și o privi cu o față mirată, îi apucă și cealaltă mână și le studia pe amândouă foarte uimit.
-Mamaie ,mai ai din crema aceea care ti-am adus-o pentru răni,zgârieturi și altele? zise tipul cu o voce serioasă.
- Are mamaia puiule , auuu.. ce e la mâinile tale fata mea, de ce nu ai zis..., stai că mă duc acum și aduc! zise bătrâna care și pleacă să caute alifia.
-Nu e nevoie, lăsa-ți !
- Cum să nu fie nevoie, se pot infecta și se vor agrava! zise tipul ținând-o încă de mâini.
Când veni bătrâna cu unguentul, tipul care se pusese pe vine în fața Emei care stătea pe scaun, luă unguientul şi il aplică el pe toate rănile ce le găsise. Pe Ema o usturau și strângea din dinți iar uneori când vroia să tragă mâinile de durere ,bărbatul o ținea ferm de mâini şi îi sufla pe răni pentru ai ameliora durerea.
-Gata! Stai să-ți aduc o cremă ce o poți aplica pe mâini că văd și început de crăpături pe mâini! E o crema de gălbenele,foarte bună! zise tipul plecând să aducă crema.
-Ia mâncat mâinile varul dacă de trei zile văruie într-una și spală!
-Ştiu mamaie,mi-ai zis! zise tipul care se întorsese cu crema și i-o întinse Emei.
-I-a scumpo, să te dai cu ea să ți se vindece mâinile și fereste-te câteva zile de apă prea multă sau var în nici un caz! zise tipul.
Ema privea perplexă la cum o luase împrimire acest bărbat străin de parcă o cunoştea de ani. Îi venea să intre în pământ de rușine iar el era atât de relaxat de parcă era ceva normal să apară la ușa bunicii lui câte o amărâtă cu vreo problemă.
-Puiule, te-am chemat să bei o cafea cu noi și să-ți fac cunoştință cu nepotul meu Paul! zise bătrâna foarte mândră și la drept vorbind avea și cu ce se mândri.
-Mulțumesc tanti dar eu nu prea beau cafea!
-E azi o să bei una cu noi că doar n-o fi foc,nici eu nu beau dar când vine nepotul mai beau cu el dimineața cât stă pe la mine!
-Îți fac un ceai sau o ciocolată caldă? întreabă tipul.
-Nu mulțumesc, nu vă deranjați pentru mine, eu plec, mai am treabă de făcut!
-Nu,nu,nu .. nu pleci nicăieri, mă supăr pe tine dacă nu stai să servești ceva cu noi! zise tanti Florica.
Ema nu mai îndrăznea să refuze atât să pară mironosiță ce se lasă rugată dar nici nu vroia să fie nesimțită să stea cu ei mai ales că ea era o străină dar nu avu încotro și acceptă să bea o cafea.
-Bine tanti beau o cafea să nu zici că te refuz!
-Mulțumesc! zise tipul privind-o cu o oarecare admirație.
Pe tot parcursul ritualului cafelei ,Paul nu își mai lua ochii de la Ema. Aceasta observă și își zise în minte că e un orăşan venit la țară și a găsit o tânără cu care să își facă de cap apoi să o lase și să plece de unde a venit. "S-o creadă el", își zise Ema în gând.
