Se luminase bine de ziuă când Paul intră pe poartă și dădu nas în nas cu mamaia lui.
-De unde vii mamaie? întreabă mirată bătrânica.
-Am fost de am băut cafeaua cu Ema, m-am trezit devreme și am văzut lumina aprinsă la ea și am sunat-o crezând că s-a întâmplat ceva!
- Mamaie nu vreau să te superi dar nu e frumos să te vadă cineva ieşind de la ea dimineața în zori! zise tanti Florica.
-Numai la prostii vă gândiți!
- Tu pleci dar ea rămâne aici în gura lumii! zise bătrâna.
-Stai liniștită că nu se va mai repeta! Azi a fost o excepție și doar am băut o cafea!
-Mamaie ai grijă că nu vreau să te certi iar cu ai tăi! Așa ai făcut și atunci când din cauza tâmpeniei în care te-am sustinut,tatăl tău nu mai vorbește nici in ziua de azi cu mine!
-Eram un puști atunci, nu știam să aleg,am iubit ce nu trebuia, de data asta este altceva, acum știu ce vreau! zise Paul.
-Treaba ta dar știi că ai tăi nu vor fi niciodată de acord cu o fată ca Ema!
-Și ce îmi vor face mamaie? Nu depind de nimeni, am o casă, am un loc de muncă bun și stabil, nu îmi trebuie decât pe cineva care să mă iubească sincer! zise Paul
-Ai dreptate Paul dar trebuie să fii conștient că nu îți vor mai vorbi niciodată! zise bătrânica!
-E treaba lor, o să stau fără sa vorbesc cu ei așa cum am mai stat ! Nu pot să mă însor cu cine vor ei,când am plecat îmi băgau pe gât o tipă dintr-o familie renumită nu mai zic de afacerea ce o conduce fata. O partidă pe gustul părinților mei!
-Ei îți vor binele mamaie, poate e mai bine să-i asculți și să îi dai o șansă acelei fete. E de rangul tău și aveți multe lucruri în comun!
-Nu îmi vine să cred, până și tu gândești la fel ca ei! zise Paul vizibil dezamăgit apoi pleacă în camera lui lăsând-o pe tanti Florica bombănind in urma lui încercând să-i explice că este spre binele lui.
*
Ema se îmbrăcă și pleacă la servici. Era zi de salariu și prinsese și ea câteva zile de muncă. Era cu sufletul la gură dacă va primi ceva acum sau data viitoare la următorul salariu.
Când ajunse la școală, se apucă să pregătească sala de clasă pentru începutul anului școlar. Trebuia să-i impresioneze pe noii școlari. Luă legatura cu câteva mămici și le rugă să vina să o ajute să văruiască sala și să șteargă geamurile. Urma să șteargă și băncile cu scaunele care erau într-o stare deplorabilă. Ema copilărise la țară dar niciodată nu văzuse așa şcoală jalnică si cu nişte condiții mizere. Era un sătuc sărac ce nu avea nici măcar biserică, slujbele ținându-se la o casă mai înstărită ce avea bunăvoința să primească enoriașii ce nu se puteau deplasa la doi km în satul cel mai apropiat iar primăria era la două sate distanță, la aproape 15 km distanță. Majoritatea din sat erau săraci. Familie mai în vârsta erau turci proveniți din alți strămoși turci ce rămăsese aici din timpul primului război. Familie mai tinere se ocupau cu oeritul și cu lucrarea pământului .Culturile de bază ce le aduceau un venit cât să poată supraviețui ,erau tutunul și arpagicul. Ema se mira cum de au școală dar din câte aflase, copiii erau nu glumă pentru că aceste familii nevoiașe nu cunoșteau metode contraceptive și nici bani de avort nu aveau așa că nu aveau altă obțiune decât să dea naștere copiilor .Emei ii era milă de situație dar se și bucura pentru că avea un loc de muncă în acest sătuc uitat de lume. Ar fi vrut să facă multe pentru acea școală și acei copiii dacă ar fi putut dar ea însăsi era la limita supraviețuirii.
*
Tanti Florica își luă telefonul pentru că si ea deținea un telefon adus de Paul mai de mult pentru a putea ține legătura cu ea, strigă la Paul că pleacă puțin până la o verișoară de a ei. Pe drum ,tanti Florica se asigură că nu o vede și nu o aude nimeni, scoase telefonul și după ce apelă stătu puțin și discută cu persoana apelată apoi închise și pleacă mai departe. Primul pas il termină de făcut, se gândi bătrânica apoi când ajunse la verișoara ei îi spuse că a venit după câțiva lăstari de flori de geam. După ce căpătă o mână bună de lăstari, pleacă spre casă. "Acum urmează pasul doi" se gândi iar tanti Florica aproape cu vocea murmurând.
Când se apropie de casă, văzu o femeie slabuță ce coborâ dintr-o mașină mare ce avea atașat de ea o remorcă ce avea niște lucruri în ea. Femeia slabuță ce era îmbrăcată în haine de culoarea închisă, se apropie de poarta unde statea Ema și după ce o deschise intră în curte si după câteva momente se deschise și porțile mari. După deschiderea porților, masina facu câteva manevre și intra în curte. Paul ieșise si el la poartă și acum se îndrepta către mașina ce intră în curtea Emei. Tanti Florica acceleră pasul intuind ce se întâmplă. Când ajunse aproape îl văzu pe Paul cum ajuta la descărcat ce era în mașină, mobilă, lucruri de îmbrăcat, de așternut, diferite alte obiecte printre care și o cutie mare din plasă in care se îngrămădeau câteva păsări. La un moment dat vede și pe femeia cea slabuță ce tocmai dusese niște lucruri și le lăsă în fața casei pentru că erau încuiate toate ușile și nu le puteau duce înăuntru. O recunoscu imediat tanti Florica și nu îi venea să creadă ceea ce vedea. Aceasta avea un ochi umflat și vânat iar buza îi era ruptă intr-un colt al gurii.
-Mara?!
-Bună ziua tanti Florica! răspunse aceasta.
-Ce e cu tine în halul ăsta?
-Off ,lasă că îți povestesc eu ,acum trebuie să termin aici să poată pleca omul ăsta cu mașina!
-Bine, dar nu ai anunțat-o pe Ema ca vii?
-Nu tanti, s-au întâmplat toate așa de repede că nu am sunat-o!
Paul care tocmai auzise că Ema nu fusese anunțată ,scoase telefonul din buzunar.
-Lăsa-ti că o anunț eu acum!
-Nu,nu,nu... să nu se sperie, las-o că oricum trebuie să apară că este 12! zise Mara.
Paul băgă telefonul in buzunar și se apucă iar de descărcat cu ajutorul şoferului.
După câteva minute terminară de descărcat tot iar Mara îi multumi șoferului și vru să-l plătească dar acesta nu a vrut să primească banii pentru că o cunoştea și erau consăteni.
După ce pleacă mașina, Mara îi multumi și lui Paul și il admiră cât de mult a crescut de când îl văzuse ultima oară.
-Aoleu, am uitat, trebuie să dau drumul la păsări undeva ca si așa e cald și sa nu se sufoce ca le-am îngrămădit în cutia aia!
-Hai ca vin sa te ajut tanti! se oferi Paul.
- Hai dacă vrei dar să văd unde le bag să nu iasă! Cred că în saivanul acela care a fost de oi! zise Mara arătând spre o clădire lunga ca un grajd ce era situat în dreapta porților mari si era exact pe linia unde trebuia sa fie gard. Acolo erau pus lacat la o intrare iar singura deschisă era o cămăruță cât pentru a tine doi cai,de fapt exact pentru asta servise înainte. Tatăl Mare deși era preot,era un om gospodar ce avea oi si capre și mai întâi a avut magari apoi a dat magarii cumpărând un cal. Saivanul care era încuiat era pentru tine oile iarna iar vara era folosit pentru a depozita la umbra si răcoritoare tutunul apoi urmand a fi înşirat si agățat la uscat.
