- M-am întors acasă la mamaia și i-am povestit tot plângând ca un copil mic, vroiam chiar să mor dar mamaia m-a încurajat și m-a trimis să le cer iertare la ai mei dar eu nu am ajuns acasă la părinți ci m-am dus la un prieten de liceu și am stat câteva zile la el. Facultatea nu am mai început-o în acel an. Am căutat tot Bucuresti-ul de muncă și am găsit în diverse domenii până am găsit un loc stabil la o firmă de construcții unde îmi asigura cazare, asta era cel mai important pentru mine, să am cazare și masă. Am strâns bani de facultate apoi am optat la o facultate fără frecvență ca să pot și muncii. Am schimbat locul de muncă și am găsit ceva tot în domeniul aviației și încet, încet am terminat și facultatea, am și avansat ca pilot apoi am renunțat și am trecut la responsabil cu revizia tehnică a avioanelor la aeroportul București Băneasa.
-Ai trecut prin multe dar în tot acest timp nu te-ai împăcat cu părinții? întreabă Ema care se întorsese și ea pe o parte cu fața spre Paul privindu-l cum povestea și îl sorbea din priviri.
- Datorită faptului că părinții mei refuzau să o mai caute pe mamaia, nici eu nu aveam ochi să-i văd. Nu mă mai deranja faptul că mi-au vorbit urât și că m-au dat afară dar faptul că au uitat de mamaia și nu s-au mai interesant de ea ,asta m-a durut. Eu m-am dus cu mamaia pe la doctori, eu am fost lângă ea ori de câte ori avea nevoie, pentru mine ea este mama mea! Mamaia mereu a căutat să mă împac măcar eu cu ei dar eu mereu am evitat acest subiect de câte ori mă trimitea să vorbesc cu ei. O așa zisă împăcare a fost de curând. Ne-am întâlnit întâmplător la Mall și mama mai mult forțat m-a luat la ei și de atunci ne vorbim din când în când dar încearcă să-mi controleze iar viața!
- Cum? întreabă Ema.
- Păi mi-au găsit nevastă după placul lor, fata perfectă în viziunea lor, frumoasă, din înalta societate,sânge albastru cum se zice, femeie de succes cu o carieră, doamnă, etc. .
Ema simți un junghi în inimă și simțea că i se usucă gâtul iar lacrimile îi ințepau ochii.
- Îți vor binele, nu îți va fi rușine să ieși cu ea în lume și este o fată bazată pe ea! zise Ema intenționat apoi se aşeză iar cu fața în sus pentru a nu-i observa Paul, ochii umeziți de lacrimile ce le abtinea cu greu să nu le lase să-i iasă în evidență.
Telefonul lui Paul începu să sune . Raspunse la telefon apoi se ridică în picioare și se departă puțin de Ema dar Ema era cu urechile ciulite la ce zicea Paul.
- Cănd s-a întâmplat?
- ...............
- Bine, la noapte sunt acolo!
- ..............
-Ok, pa ! zise Paul apoi închise telefonul.
Atât înțelesese Ema din conversație.
-Ce s-a întâmplat? întreabă Ema care se ridicase și ea în picioare.
Paul se apropie de ea și luându-i capul între mâini, o privi lung în ochi apoi o sărută ca niciodată până atunci. Ema nu înțelegea ce se întâmplă dar se lăsă dusă de val și îi răspunse la sărut. Se sărutară aproape cinci minute de parcă era pentru ultima oară apoi Paul o strânse tare în brațe și îi dădea mici sărutări pe cap si păr. Ema îşi încolăci și ea brațele pe după mijlocul lui Paul și îl strângea in brațe ținându-şi capul pe pieptul lui simtindu-i inima cum bate și corpul vânjos ce o dorea cât mai lipită de el.
