Ema își termină ziua de muncă la ora 14:00 . Își luă de lucru acasă pentru că nu dovedea să facă totul la școală. Găsise câteva mămici și vărui clasa, perdele le luă Ema la spălat la fel și fața de catedră care era tocită si pe alocuri începea să se destrame materialul. Ema se temea că se va rupe la spălat, teamă ce avea să se adeverească mai târziu. Ajunsă acasă, se spală pe mâini și mâncă apoi a pus sa spele perdelele si fața de masă. În timp ce spăla se gândea la telefonul dat de Paul seara când acesta ajunse la București și la mesajul plin de iubire de dimineață. Când termină de spălat, mama Emei văzut fața de catedră pe frânghie.
-Ema puiule,ce ai mai spălat zdreanța aia de față de masă?!
- Asta era pe catedră la clasa mea și trebuia să o spăl puțin !
-Dă-o doamne iartă-mă ,arunc-o!
- Și ce pun în locul ei mami?
-Găsim noi ceva prin casă din care să facem o față de masă! Mașină de cusut este ,material găsim noi și dacă vrei îi croşetezi o margină frumoasă!
- Să ştii că nu e o idee rea dar marginea croşetată nu cred că o să am timp să o fac!
- Tu începe și o termini tu , nici nu mă îndoiesc de asta ! Am uitat să îți zic, dimineața a fost tanti Florica pe la mine, când se plictisește, vine la mine și îmi tine de urât când țes. A zis că a sunat-o nora ei,mama lui Paul și a zis că o să facă zilele astea logodna lui Paul cu o mare femeie de afaceri, ce bucurie pe tanti Florica și ce laude dar tăceam și eu și o aprobam că nu mă interesa pe mine ce fac ei acolo !
Ema simți că-i fuge pământul de sub picioare. Ceva tăios și fierbinte îi circula prin interiorul corpului și simțea că se prăbușește de durere. Îi dadu lacrimile fără să vrea chiar în fața mamei și își întoarse repede fața și pleacă în casă unde se arună pe pat cu fața în perna și își dădu drumul la hohotele de plâns ce erau înăbușite de perne. Mara văzut reacția Emei și intui imediat ce se întâmplă.
-Ema puiule, ce e cu tine? întreabă Mara care intrase imediat în casă urmând-o pe fica ei. Deși Mara știa răspunsul la întrebarea pusă,vroia totuși să-l audă de la Ema.
Ema nu răspunse, probabil nici nu o auzise sau poate o auzise dar nu avea puterea să îi răspundă.
- Puiule linisteşte-te! zise Mara mângâindu-i părul în timp ce se aseză pe pat lângă Ema.
Mara înțelegea că Ema îl iubea pe Paul dar nu știa dacă și Paul simte același lucru pentru Ema .Imediat îi trecu un fior pe șira spinării gândindu-se la ceva mai rău. Dacă Paul i-a dat speranțe Emei și sa folosit de ea fiind doar o distracție pentru el înainte de a se căsători și a fi devotat familiei lui?! Gândul acesta o înmărmuri pe Mara și nu știa cum să reacționeze. Cum ar fi putut ea să o încurajeze pe Ema într-o asemenea situație? Mara simțea că în situația Emei nu ar fi avut nici o putere de convingere spunându-i că totul va fi bine pentru că era conștientă de faptul că Emei nu îi va fi bine oricâte vorbe i-ar fi zis. Nimănui nu îi va fi bine când îşi vede persoana iubită în brațele altcuiva,când i se dă speranțe și apoi este abandonată. Logic că victima se simte folosită, înjosită,nedreptățită și multe alte stări ce nu se pot descrie în cuvinte.
Ema își scoase fața din pernă și plină de lacrimi pe față și transpirată,o privi pe Mara în ochi și ştergându-şi lacrimile își luă o atitudine femei stăpâna pe sine .
- Mami, mai erau niște flori de plantat în ghivece, mă duc să le pun apoi mă apuc de ce mi-am adus de lucru acasă, tu cauta-mi te rog un material pentru fața de catedră dacă ai timp, dacă nu atunci o căutăm împreună mai pe seară! zise Ema ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat apoi se ridică din pat și ieși pe ușă afară.
Mara rămase mută la reacția ei și nu îi venea să creadă câtă tărie de caracter poate avea de preferă să țină în ea totul și să nu stea mult să plângă. Așa făcuse și când a fost violată, nu a plâns mult dar pe fața ei se puteau vedea rănile de la interior dacă o cunosteai bine așa cum o cunoaște mama ei. Mara nu știa dacă să se bucure că nu stă zile în șir să plângă sau să fie tristă că Ema îşi încuia toate necazurile în sufletul ei ceea ce era periculos pentru sufletul ei riscând la un moment dat ca acesta din urmă să dispară și să rămână o altă Ema ce nu va avea nimic în comun cu vechea Ema, caldă, timidă,miloasă și cu frică de Dumnezeu.
Sunetul de la telefonul Emei, o făcu pe Mara să-și întrerupă gândurile. Mara privi ecranul telefonului şi văzut scris numele apelantului : Paul. Mara avea să-i spună acestuia vreo două vorbe și la fix a sunat.
-Da Paul! zise Mara pe un ton autoritar.
-Săru-mâna, vreau să vorbesc cu Ema dacă se poate!
- Vrei să o inviți la logodna ta cu acea fată? Nu te obosi,știe deja și se bucură atât de mult pentru tine că a umplut perna de lacrimi....
- Tanti Mara, stai puțin, despre ce logodnă vorbești?
-Nu te preface că nu știi, tanti Florica era în al nouă-lea cer că zilele astea faceți logodna și fata e așa si pe dincolo, nu mai contenea cu laudele. Nu era de ajuns că au distrus-o nenorociți aceaia pe Ema, trebuia să-ți bați și tu joc de ea? Ema suferă din cauza a ceea ce i-ai făcut. ..
-Tanti linişteste-te și să vorbim cu calm, eu nu mă logodesc cu nimeni, eu nu vreau în viața mea pe altcineva în afară de Ema. Eu chiar o iubesc pe Ema și nu îmi bat joc de ea! Dă-mi-o la telefon să vorbesc eu cu ea și să o liniștesc!
