Omul,
Se crede uneori,
Efervescent și gânditor,
În spațiu-timp impunător,
Măsura tuturor,
Dar,
Ca un pom,
Care ajunge,
Prin vara caldă care fuge,
În toamnă,
Ca o doamnă,
Lipsită de coroană,
Cu ochii plânși spre cer,
Cuprins de chin și ger,
Senil, bolnav și gol,
Înțelegând că-i un actor,
Și-un simplu muritor,
Nu se mai vrea erou,
În spațiu, timp și dor,
Măsura tuturor!
Gaiceanu Vitalie
