Fraților,
Când eram mici,
Într-o cameră dormeam,
După sobă-ngrămădiți,
Unsprezece încăpeam,
Ca în sânul lui Avram.
Fraților,
Când eram mici,
Mii de poduri construiam,
Ca o ceată de furnici,
Pâinea păcii împărțeam,
Zece cote le prășeam.
Fraților,
Când am crescut,
Amăgiți am fost de fum,
Lumea mică s-a făcut,
Nu mai încăpem acum,
Toate podurile-s scrum!
Vitalie Gaiceanu
