Ai auzit,
Plângând,
Frunzele în vânt,
După ce-ai plecat zâmbind,
De sub pomul cunoștinței?
Banca rece,
Ce striga,
Pe tărâmul suferinței,
Înghețând din urma ta?
Să te-ntorci
Să te cuprind.
Ai simțit,
Cum iarba verde,
S-a uscat în primăvară,
Când te-ai dus,
A mea fecioară,
Și amorul tinereții,
Cu tristețe,
A murit!
Vitalie Gaiceanu
