Când dimineața-și spală fața,
Iar noaptea,
Pleacă la culcare,
Gândirea,
Îmi alungă ceața,
Din sufletul trezit de soare!
Mirosul proaspăt de cuvinte,
Ca pâinea,
Scoasă din cuptor,
Hrănește sufletul,
Cuminte,
C-un alt poem nemuritor!
În doi, seduși de masa plină,
Îndrăgostiții de frumos,
Poemul,
Steaua de lumină,
Și eu, studentul curios!
Vitalie Gaiceanu
