Plângem,
că e rău în lume,
Dar de Domnul am uitat,
Înjurând Cerescul Nume,
Ne complacem în păcat!
Fără șapte ani de-acasă,
Cresc copiii pe rețele,
Și acasă,
și în clasă,
Se hrănesc cu păcănele.
Iar la urmă,
tot pe Domnul,
Îl învinuim de toate,
Amăgindu-ne că omul,
E măsură și dreptate!
Vitalie Gaiceanu
