Jurământ pe degețel

2

Opriţi nunta! Opriţi nunta! Opriţi nunta!

Aceste două cuvinte mi se repetă la nesfărşit în minte. şoaptele s-au intesnsificat, iar grădina este cuprinsă de agitaţie. Patrick se desprinde de lângă mine și se îndreaptă spre cel care ne-a întrerupt ceremonia.

Morgan nu se lasă nici el mai prejos şi din doi paşi e în faţa lui Patrick. Rămân stană de piatră, când, în secunda doi Morgan îl pocneşte în faţă pe Parick, cel din urmă căzând.

Încerc să ajung lângă ei şi să opresec tot circul ăsta, dar Duke, fratele meu, mă apucă de mână şi mă trage afară din grădină. Trecem prin sufragerie, care este de asemenea împodobită de sărbătoare, apoi ieşim din casă şi ne oprim lângă o maşină. Mașină pe care nu am văzut-o în viaţa mea. E un Range Rover negru.

—Să aştepţi aici! Atât îmi spune Duke înainte să deschidă portiera din spate a maşinii şi să mă îndese în ea.

După ce m-a îndesat, a închis portiera şi a şi încuiat maşina pentru a nu ieşi. Dacă rochia nu ar fi atât de voluminoasă aş ieşi prin geam. La naiba! Nunta asta nu arată ca cea pe care o visam.

Nici nu apuc să mă gândesc la un plan de evadare că portiera se deschide. Morgan se urcă la volan, mă aşteptam ca maşina să fie a lui. Dar lucru care mă surprinde e că nici măcar nu se uită la mine când pleacă de pe loc, cu o viteză nu foarte legală.

—Mi-ai stricat nunta, dobitocule! Mă răstesc la el îmbufnată. Unde mă duci? Îl întreb când văd că nu zice nimic.

—O să vezi! Atât îmi spune înainte să accelereze şi să intre pe autostradă.

După minute bune intră într-un cartier, unde eu nu am fost niciodată apoi îl străbate și într-un final oprește în fața unei capele?

Oare ce l-a apucat? Vrea să se spovedească? Să îi ierte popa păcatele că eu nu îl iert că mi-a stricat nunta.

Coboară din mașină, îi dă ocol și vine în dreptul portierei mele și o deschide. Cobor și eu și îmi pun mâinile în sân, nespunându-i nimic.

̶ Nu uita buchetul! Îmi spune și mi-l înmânează.

̶ Pentru ce îmi trebuie?

̶ Unde ai văzut, tu, surioară, mireasă fără buchet?

Nici măcar nu l-am observat pe Duke până să vorbească. Și nici pe ceilalți. Din mașina lui Duke au ieșit cumnata mea, soția și copilul lui Morgan.

̶ Unde-i Patrick? Dacă mă mărit ar trebui să fie și el aici.

̶ Cine a zis că te măriți cu el? Te măriți cu mine! Îmi răspunde Morgan.

̶ Ba nu! Îi răspund pe un ton supărăcios de parcă aș fi un copil care nu a primit jucăria pe care și-o dorea.

Șoția lui e la un pas de noi, iar el îmi spune că ne căsătorim. Omul ăsta e nebun la cap.

— Du-te și așteapt-o la altar, se răstește Duke la prietenul lui cel mai bun.

Olympia vine spre mine, zâmbind. Nu o înțeleg. De ce zâmbește? Și cum naiba mă voi căsători cu un bărbat deja căsătorit? Asta nu e ilegal?

— Duke te va conduce la altar. Nu îl face pe viitorul tău soț să te aștepte prea mult. E nerăbdător!

— Dar... încerc eu să îi spun ceva, dar Duke mă ia de mână și mă conduce spre intrarea în capelă.

Nu înțeleg nimic. Ea e soția lui, au un copil împreună, dar îmi zice mie că viitorul meu soț mă așteaptă la altar.

Nu înțeleg nimic. E ca și cum altcineva îmi controlează corpul. Nici nu îmi dau seama că am ajuns la altar, decât atunci când simt că fratele meu se îndepărtează de mine.

Preotul susține același discurs ca și preotul ce se afla în grădina casei unde am copilărit.

— Rea Martel, de bunăvoie și nesilită de nimeni îl iei în căsătorie pe Morgan Clevent?

Nici nu îmi dau seama când spun da. Cuvântul s-a prelins de pe buzele mele de parcă am așteptat o viață să îl rostesc. De fapt asta am așteptat: să îi spun „ Da" , în fața altarului, lui Morgan Clevent, băiatul cu care am avut primul sărut, băiatul care m-a făcut femeie.

Morgan este întrebat și el același lucru, iar răspunsul lui nu întârzie să apară. Să aud un DA clar și răspicat din gura lui e ca și cum am străbătut un deșert și am dat, în sfârșit, de apă.

Când preotul întreabă dacă cineva nu este de acord cu căsătoria noastră, nimeni nu spune nimic.

Când Morgan mă sărută, toată lumea aplaudă.

Mi-a fost dor de sărutul lui. Sărutul lui se simte exact ca primul pe care mi l-a dat. Primul sărut din viața mea.

— Jurămintele pe degețel se respectă întotdeauna! Îmi șoptește la ureche, iar eu doar zâmbesc.

Dacă în primă fază el și-a încălcat jurământul, pe mine nu m-a lăsat să o fac și a întrerupt nunta mea cu Patrick.

Am reușit să ne îndeplinim jurământul dup trei ani de la termenul limită, dar ce se va întâmpla de acum încolo?

El are un copil, iar eu tocmai am părăsit un bărbat în fața altui altar.

Oare căsătoria noastră va dura? Oare fericirea mea și a lui va fi până la adânci bătrâneți, sau va fi umbrită de nefericirea pe care i-am creat-o lui Patrick.

Astăzi a fost ziua nunții mele. Nuntă pe care am planificat-o cu Patrick, dar care s-a încheiat cu Morgan.